Tot vad pe internet o sumedenie de imagini (caricaturi sau nu) cu femei care abia au nascut si sunt extenuate, deprimate, cu multe kilograme in plus, neepilate, nepieptanate, nedusate, nenimic. Si cu bebelusul urlator, isteric urlator, tragand de ele, bietele, care nu vor decat o secunda sa respire.
La polul opus sunt mamele de pe Instagram care abia ce au nascut de cateva ore si sunt machiate pana in dinti, coafate impecabil, zambitoare, slabe, decoltate. Bebelusul lor e, desigur, un ingeras care doarme mereu, lasandu-i mamei suficient timp sa se odihneasca, sa mearga la sala, la mani-pedi si la spa si, intre toate acestea, sa mai dea o tura prin magazine sau sa vada un film la mall.
Ambele imagini sunt numai bune sa descurajeze orice viitoare mama: chiar asa de rau o fi?/cum voi putea vreodata sa arat asa de bine imediat dupa nastere?.
Nu mai spun de placerea bolnava a celor care au devenit deja mame si obisnuiesc sa-ti impartaseasca cele mai terifiante povesti despre nastere sau primele saptamani cu cel mic acasa. Parca le incanta figura ta speriata, ingrijorata, fiecare oftat si-atunci isi detaliaza si mai mult povestile, sa fie sigure ca te-au descurajat de tot.
Am mai vorbit cu gravide care imi spuneau, spre exemplu, ca pentru nimic in lume nu vor naste natural, ca au auzit de la prietene ce dureros e si nu vor sa se supuna unei asemenea traume. Eu cred ca esti mai inteligenta de atat, mai putin influentabila de povestile lui X sau Y, mai stapana pe propria viata si perfect capabila sa-ti iei propriile decizii.
Tu nu esti nici mama extenuata din caricaturi, nici cea de pe Istagram, nici mama pe care o descriu prietenele tale. Tu esti unica. Experienta ta ca proaspata mamica poate fi atat de diferita de tot ceea ce ai citit, ai vazut sau ti-ai imaginat. Sunt atatea elemente care te diferentiaza!
Iata cum eram eu, fizic si psihic, imediat dupa nasterea lui bebe 2:
La fix doua saptamani dupa ce l-am nascut pe Aris (bebe de peste 4 kg), m-am pozat asa. Special n-am aplicat niciun fel de filtru pe fotografii si le public in aceasta forma pentru ca nu vreau sa ascund nimic. Corpul uman e uimitor si ai putea fi surprinsa de cat de repede si usor isi va reveni.
Sa nu uitam ca in preajma nasterii paream gata, gata sa explodez. Si pielea era maxim intinsa si iata ca nu n-am ramas cu nicio vergetura (mi s-a parut initial ca am una mica tare, dar intre timp a disparut, nici cu lupa nu o mai gasesc). Am tot scris despre ce am facut in timpul sarcinii si inainte ca sa ma mentin in forma si care au fost lucrurile care consider ca m-au ajutat in sensul acesta (exemple aici, aici, aici).
La doua saptamani dupa ce il nascusem pe cel mic (si mai aveam unul de 5 ani de care trebuia sa am grija, dar aici ajutorul lui M a fost nepretuit), eram si epilata si destul de odihnita si cu unghiile facute si proaspat dusata. Si nu stateam prea rau cu timpul liber, daca aveam vreme, printre altele, sa-mi fac poze in oglinda. Eram calma, bine adaptata schimbarilor din viata mea (devenisem mama de doi si asta mi se parea asa firesc), dormita (co-sleeping-ul si alaptarea au facut minuni).
Ok, de atunci si pana astazi m-am tot lovit de situatii in care mi-a venit sa-mi iau lumea in cap. Nimeni nu spune ca e usor… mereu. Dar e mai mult frumos decat greu, ce-ar fi sa vedem lucrurile asa?
Mi-a luat ceva pana sa realizez asta. La primul copil, desi fizic mi-am revenit chiar mai repede, psihic eram vraiste. Irascibila, nedormita, dezorientata, plina de intrebari si temeri, cu toata energia concentrata pe recuperarea somnul pierdut. Si nu-mi iesea deloc. Nu doar ca nu recuperam nimic, dar eram tot mai obosita cu fiecare zi si ma intrebam non-stop unde era viata mea frumoasa si linistita dinainte de copil.
Aveam unul si nu-i faceam fata. Apoi, cand l-am avut si pe al doilea, mi s-a parut ca e foarte simplu. Ironic. Cu una bucata copil, plus bona de luni pana sambata, plus mama in fiecare weekend, ma simteam coplesita. Cu doi copii, fara bona si cu mama la mine doar o data la cateva luni, am fost din start foarte ok. Ce spun eu ca nu exista reguli si ca depinde mult de tine cum iti vei contura povestea.
Ai sa ai celulita, vergeturi, si vreo 30 de kilograme in plus dupa nastere? Depinde cum aratai inainte, depinde de mostenirea genetica, grija pentru alimentatie, sport, tipul de nastere. Ai putea arata fantastic!
Ai sa fii obosita mereu? Depinde cat va dormi cel mic, depinde cum veti reusi sa va sincronizati somnul sau cat de mult iti place sa dormi in general. Ai putea sa te simti odihnita!
Ai sa-ti iei adio de la dus? Ei, hai sa fim seriosi, faci un dus in cinci minute, i-l pui tatalui in brate si treci la sapunit. In alte cinci minute te cremuiesti frumos peste tot, sa ai pielea catifelata si mai strecori si un epilat rapid intre cele doua. 15 minute in total lipsesti de langa cel mic. Nu-i o tragedie, eu zic ca se poate.
Apuci sa te speli si pe par, stai linistita! Si-apoi ti-l prinzi intr-o coada lejera si-arati minunat si te simti la fel. Daca mai imbraci si niste haine care-ti sunt dragi si in care te simti bine, sa vezi ce-ti imbunatatesti starea de spirit.
Zic s-o faci in primul rand pentru tine si apoi pentru barbatul care ti-e alaturi si care oricat te-ar adora (mai ales acum ca i-ai adus copilul pe lume), cred ar fi mult mai incantat sa te vada ingrijita si, pe cat posibil, zambitoare. Ca daca esti mereu cu o falca in cer si una in pamant si te gandesti numai la cat de grasa, nedormita si chinuita de tot ai devenit, risti ca lucrul acesta sa va afecteze relatia. Si implicit linistea puiului vostru. N-ar fi rau sa treci pe lista ta si asta: concetreaza-te pe bebelus, dar nu uita nici de tata!
Concentreaza-te mereu pe lucrurile frumoase, gandeste-te la ceea ce ai castigat, in loc sa regreti ce ai pierdut! Bucura-te de prezenta puiului de om in viata ta, incearca sa constientizezi minunea pe care o traiesti, creeaza cea mai profunda legatura cu el si extrage-ti de acolo energia de care ai nevoie pentru a merge mai departe.
In orice caz, cand ti-e greu tare, uita-te in ochii lui. Ai sa vezi ca merita totul. Mai jos e o fotografie din momentul in care mi l-au adus pe Aris in salon, imediat dupa nastere. Eu de-atunci am stiut ca voi putea face orice si ca voi fi pentru el si pentru ei, ambii mei copii, mama echilibrata de care au nevoie. Sau cel putin imi voi da toata silinta, in ciuda greselilor care vor aparea pe parcurs. 
Toate de mai sus sunt lucruri care pentru mine au facut diferenta. Poate te ajuta si pe tine!
Cata dreptate ai! Ceva de genul acesta ar trebui sa citeasca viitoarele mamici, si nu sa se sperie de caricaturile sau pozele acelea de care vorbesti.
Trist este ca multe proaspete mamici chiar se amuza pe aceasta tema si povestesc cu mandrie ca nu mai au timp sa se spele sau sa se aranjeze si spun ca asa trebuie sa fie si este normal. Nu, nu este normal, mai ales partea cu ignorarea totala a tatalui dupa nastere. Desi pare ca o sprijina in totalitate pe proaspata mamica pentru ca o iubeste, in timp se distanteaza de ea si asa se strica familiile.
Felicitari, Ruxandra! Imi imaginez ca nu este usor cu 2 copii, dar ai gasit echilibrul pe care trebuie sa il aiba o familie! Am si eu un baietel de 2 ani si pot sa spun ca viata pentru mine si pentru noi s-a schimbat in mai bine, nu mi-e dor de nimic din ce faceam inainte pentru ca avem grija sa gasim un echilibru in tot ceea ce facem.
In final, imi permit un sfat pentru proaspetele mamici: ia-ti putin timp pentru tine, 30 minute pe zi daca nu poti mai mult, dar 30 minute in care sa faci ceva doar pentru tine, mergi sa iti faci unghiile, fa o plimbare, un masaj relaxant, chiar si un dus relaxant :), ai nevoie!
Liana, multumesc tare! sa te bucuri in continuare de puiul tau si de viata de mamica! 😉
La primul copil am fost la fel, doar la partea cu ajutorul am trait ceea ce ai trait tu la bebe doi. Acum recunosc ca ma intreb daca ma voi descurca cu bebe si un scolar, cu kilogramele, etc, dar stii despre ce as vrea sa ne povestesti? Despre cum ai stat pshiic in timpul sarcinii, daca ti-ai facut griji in privinta fatului…eu de astea nu scap, in comparatie cu prima sarcina.
Va imbratisez, sunteti superbi!
Raluca, multumesc frumos! 🙂 si ai sa te descurci, normal, cum spun eu mereu: cu doi copii e de doua ori mai frumos! Gandeste-te la asta 😉 Psihic am stat foarte bine pe tot parcursul sarcinii cu bebe 2 si dupa aceea: am fost asa pozitiva si am devenit atat de calma si de echilibrata, de nu-mi venea sa cred. Chiar nu mi-am facut griji de nimic, era de la sine inteles ca va fi bine totul, cel putin in mintea mea asa se derulau lucrurile. Si, ce crezi, asa a si fost, bebe a venit pe lume sanatos, cald, bun, frumos. Am sa incerc sa spun mai multe intr-o postare viitoare. Te imbratisez si eu!
Bravo! Asta e atitudinea unei femei puternice si doar asa poti face fata provocarilor de mama de 2 copii. Si eu am o fetita de 4 luni si un baietel de 2 ani. Doar la curatenie am nevoie de ajutor. In rest fac cam toată treaba cu ei pe lângă mine. Plimbari in parc, cumparaturi, shopping, cafenea, coafor. Doar ca trebuie sa fim realisti. Sunt zile cand nu-ti vine sa faci nimic si nimic nu te face sa te simti minunat. Si ca un efect de domino toate merg prost. Dar e o perioada unica si sunt mandra ca le creez amintiri frumoase alaturi de mama lor. Arati minunat btw! Keep up the good work!
Multumesc tare mult pentru asa vorbe frumoase si pentru ca mi-ai povestit de voi. Sa va fie bine! 🙂 Si da, zilele alea cand totul merge prost, nici nu vreau sa ma gandesc la ele… exista, din pacate.