Frumos a mai nins de ieri. Azi dimineata toata curtea era de zahar. Sau de faina, cum spune Albert.
Ne-am infofolit bine si-am iesit toti patru la zapada. Aris era tot un fular, o caciula si doi ochi albastri, care de la atata zapada pareau si mai albastri. A urmarit linistit albul de pretutindeni si fulgii care continuau sa cada, unii chiar pe nasul lui. Nu l-a speriat senzatia de rece si de umed, doar m-a privit mirat. Drept raspuns, l-am pupat acolo unde l-au atins fulgii si-a inteles ca totul e bine.
Intre timp, Albert a strans turturi pe care si-a propus sa ii aduca in casa, a adunat zapada in musuroaie si si-a facut tuneluri prin ea, s-a gandit la un om de zapada, dar a renuntat la idee, a ras, a inghetat, iar a mai ras si cand a inghetat de tot, a intrat in casa. Cu turturii lui cu tot, pe care i-a lasat sa se topeasca intr-un lighean, langa calorifer. Si-acum ninge incet, ca in povesti. Cand iarna e asa, imi place tare, cu frigul ei cu tot.
Maine scolile sunt inchise. Nu-i spun inca lui Albert, vreau sa-si termine lectiile. Cand afla, o sa iubeasca si mai mult ninsoarea.