Anul trecut a fost primul in care am mers intr-un loc dragut de ziua mea: la Roma. Am vazut ca e mult mai bine sa faci chestii de genul asta decat sa stai intre patru pereti si sa te gandesti ca ai mai imbatranit putin, asa ca am decis sa repet experienta. Ma rog, in alta destinatie. Aveam vreo patru zile de investit in calatoria aniversara, sa-i zicem asa, si un copil de 9 ani dupa noi. Plus ca am vrut un loc din Europa mai cald decat Bucurestiul nostru inghetat, drept urmare, am ales sudul Frantei.
Rapid s-au intamplat lucrurile. Cu vreo doua saptamani inainte de plecare am cumparat biletele de avion, zbor direct cu Tarom, in doua ore si putin eram acolo. Hotelul l-am rezervat pe booking, in ultimul moment, dar chiar aveam de unde sa alegem. Acum nu-i vorba ca toate sunt ieftine, sudul Frantei nu e ieftin, nici macar acum, in cel mai extrasezon posibil. Dar e frumos mereu, plus ca, daca iti dai putin silinta, gasesti variante pentru toate buzunarele.
Cand auzi de sudul Frantei, te gandesti automat la vara, dar nope, e bine si iarna. Abia nu te mai calca in picioare turistii, desi erau suficienti si acum, insa vara e prapad. Restaurante, magazine, totul deschis, sunt localnicii in primul rand, nu musai pentru turisti. Tot citisem pe tema asta si m-am convins din plin la fata locului. E si destul de cald, 13-16 grade in miezul zilei, plus atatea peisaje wow si locuri frumoase de vazut de mari si mici deopotriva, doar v-am spus, il aveam pe Albert cu noi.
Cu Aris tot nu ne-am incumetat sa mergem, dar data viitoare sigur il iau, ca m-am topit efectiv de dorul lui, ca niciodata. Statusem numai cu copiii in prima parte din cele doua saptamani de vacanta de iarna, deci n-a fost usor sa ma despart brusc de unul dintre ei. Dar nici bine n-ar fi iesit cu amandoi, in sensul ca n-am fi putut sa ii aratam multe lui Albert, pentru ca asta mic, de trei ani, n-ar fi tinut pasul. Ne-au cazut noua picioarele de la atata mers, imi inchipui cum i-ar fi fost lui.
Ne-am cazat in Nisa si ne-am plimbat prin Monte Carlo si Monaco. Am fi vrut si Cannes, dar ne saturasem sa tot fim contra timp, deci, in ultima zi, cand planuiam excursia la Cannes, ne-am limitat la stat in Nisa linistiti, la holbat la cer si la mare si la baut vin pe plaja. Divin! Nu mai spun ca treaba asta e o obisnuinta la ei, in orice zi.
De la aeroport, poti ajunge in Nisa cu taxiul sau cu mijloacele de transport in comun. A, sau cu Uber-ul, dar noi am preferat taxiul. Aeroportul e foarte aproape de oras, am facut in jur de 15 minute pana la hotel, iar pe drum am avut ce admira.
Prin Nisa ne-am plimbat in primul rand pe Promenade des Anglais, ca tot omul. Orasul e mic, dar tare frumos, gasesti ce sa iti bucure privirea la tot pasul. Albert nu s-a plictisit deloc, desi nu am vizitat nimic special pentru varsta lui in Nisa si desi nu e fan plimbari. Dar intregul oras e pur si simplu altfel, de la cladiri, la oameni, la atmosfera, pluteste un feeling de vacanta si de relaxare, chit ca era plina iarna. Am gasit si o roata imensa, cu o super priveliste asupra orasului si ne-am bucurat de o tura in ea.
Dupa prima zi de plimbari prin Nisa si acomodare, am mers la Monaco si Monte Carlo. Puteam lua taxiul pana acolo (80 de euro drumul), puteam inchiria o masina sau puteam merge cu trenul (24 de euro pentru toti trei, dus-intors). Am ales ultima varianta. Trenurile circula la fiecare 30 de minute, iar calatoria este fooooarte placuta si scurta, in jur de 25 de minute dureaza. Mi-am lungit gatul la toate casele minunate de pe plaja, la yahturi si la atatea altele pe care le-am vazut pe drum.
In Monaco-Monte Carlo chiar am avut ce vizita, Muzeul Oceanografic, in primul rand, super pentru copii, dar si pentru noi, sau colectia de masini a printului Albert. Mie dintre toate masinile mi-au placut carutele. Dap, aveau expuse niste trasuri wow de sfarsit de secol 18, nu stiu de ce nu le-am pozat, ca m-au fascinat. M-am si inchipuit putin printesa, plimbandu-ma in ele. In orice caz, si de cascat gura pur si simplu in zona, fara sa intri nicaieri, tot e wow. Mai au oamenii din Monaco si cele mai curate toalete pe care le-am vazut vreodata, ti-e si mila sa le folosesti, asa sclipeste totul inauntru si asa frumos miroase.
De cald e placut in sudul Frantei iarna, dar numai vreo cateva ore, in miezul zilei. Apogeul e in intervalul 14-15, atunci se atinge temperatura maxima si poti sta pe plaja chiar fara camasa. Am vazut si oameni in costum de baie, si femei care faceau topless si oameni care inotau in mare, dar astea sunt exceptiile. Noi am prins maxime de 16 grade, la inceput de ianuarie. Cu o saptamana inainte sa ajungem, au fost si 18-19 grade.
La 16 grade si soare plin a fost suficient de cald cat Albert sa stea pe plaja fara tricou si cat sa isi bage picioarele in apa. Catre seara, se lasa rece. Ai impresia ca poti umbla numai in bluza, dar nope. Dupa cateva ore de mers pe afara, daca mai bate si vantul putin, o iei razna. Musai de pus in bagaj bluza de lana, caciula si manusi. Eu le-am folosit, asortate la geaca de iarna si ugg-uri.
In fiecare zi, am mancat salata Nicoise si supa de ceapa, doua specialitati din partea locului. Altceva nu mi-am dorit. Doar nu sunt cine stie ce, dar mi s-a pus pata pe ele si nici ca am mai cautat altceva in meniurile restaurantelor. Acum vreau sa le reproduc si acasa, am tot cautat retete pe net. Albert a trait din sandvisurile de la micul dejun si de la Subway si din cartofii prajiti pe care ii primea M. garnitura la tot ce comanda. Motivul e ca nu i-a placut nimic altceva. Si-a luat de vreo doua ori pizza, in care a gasit nu stiu ce busuioc, deci a zis pas, apoi a incercat cu paste, nu l-au satisfacut nici alea, deci tot in sandvisuri a ramas baza.
Asa, si va spuneam de ultima zi in Nisa ca a fost divina. Ne-am hotarat sa ne oprim din goana nebuna de a vedea cat mai multe locuri, de a face cat mai multe lucruri, ca sa zacem pur si simplu, sa ne bucuram de Nisa, de soare si de nisip. Pardon, de pietre, ca plaja din Nisa e numai pietre. Si cum stateam eu acolo desculta, intr-o caldura dintr-aia binefacatoare, cu un pahar de vin in mana (inainte de pranz, da? iar lucru asta s-a mai intamplat… never!) m-am gandit ca m-as putea obisnui cu situatia. Pe urma a intrat vocea ratiunii in scena si mi-a soptit ca tot as avea nevoie de o ocupatie, ca mi-ar lipsi munca, cu tot cu trezitul devreme si culcatul tarziu, cu tot stresul, cu toata alergatura. Ca pana la urma tot m-as plictisi de stat degeaba in paradis, de baut vin si de uitat in gol. Poate, dar asa aveam chef sa simt pe pielea mea plictiseala aia de prea mult bine. Una peste alta, a doua zi, la prima ora, eram in Bucuresti, la munca. ;)))
Mor cand vad pozele, si de dor de sudul Frantei, si de pofta de mancarea de acolo, si de drag de locurile astea asa frumoase pe care nu imi vine sa cred ca le-am vizitat! Sa mergeti, inclusiv cu copiii, daca aveti ocazia, si inclusiv iarna.
