Minciuna are picioare scurte


Asta toamna, ne pregăteam sa plecam cu Albert la Roma. Și tot vorbeam cu el despre ce vom vedea acolo, Fontana, Vaticanul, alea, alea, ajungem la Colosseum și la luptele cu gladiatori. Pentru ca era curios, i-am explicat ca aduceau și animale in arena, de la lei și tigri, pana la dintr-astea inofensive gen pui de elefant sau girafe. Și ca treaba nu se termina întocmai bine, nici pentru oameni, nici pentru animale. Adevarul, ce era sa ii zic, doar are aproape 10 ani, nu era cazul de povesti cu zane, m-am gandit. Buuuu. In clipa respectiva nu a reactionat.

Trece o zi de la întâmplarea asta, ma cheamă Aris sa îmi spună ca Albert s-a închis in dulap. Fug in dormitor, trag usa de la dulap și îl găsesc pe Albert cu capul in palme. Îl întreb ce e, îmi spune ca nimic. Insist, la care el ridica ochii umezi:

-Ma tot gandesc la ce vorbeam noi ieri, chiar omorau pui de elefanți? Și girafe?

-Uneori… ii răspund cu jumătate de glas.
.

Moment in care începe sa plângă pe bune și eu ma panichez.

Ca moartea oamenilor nu îl afecta câtuși de puțin sau ca ar juca fără probleme cele mai sângeroase și mai interzise sub 18 ani jocuri pe telefon, dacă l-as lasa, e partea a doua. Elefanții și girafele sunt punctul lui slab, am înțeles. Strang copilul la piept și chem întăriri.

.
-Mihaaaaaaaaaaaiiiii!!!!
.

Ii explic lui taica-su in doua vorbe și zece semne despre ce e vorba, la care M. ii spune lui Albert, foarte sigur pe el:

-Aaaaa, pai a înțeles mama ta greșit, nu exista așa ceva… Nici nu stiu cum i-o fi trecut prin cap… In gândul meu, da, chiar, oare cum? Omorau numai lei și tigri, continua el, animale dintr-astea care omoară oameni la rândul lor.

.
Dau sa îl intrerup, dar cum îl văd pe Albert ca se luminează la fata, confirm și eu povestea ca o mincinoasa ce devenisem. Apoi ii fac semn lui M. ca suntem niște părinți cam de cacao la faza asta.
.
-Si ce voiai, sa plângă? Las-o așa ca a căzut bine.
.
Ma bucur și eu ca nimeni din casa nu mai suferea închis prin dulapuri și îmi văd de viața.
.

O săptămâna mai târziu, ajungem la Roma și mergem sa vizitam Colosseumul. Cu ghid cu tot. Anticipez pericolul, apropo de explicațiile pe care urma sa le dea ghidul despre subiectul nostru sensibil, dar mizez pe faptul ca engleza lui era așa proasta, ca abia înțelegeam eu doua vorbe, Albert sigur nu s-ar fi prins.

Ne plimba ce ne plimba, ne vorbeste ce ne vorbeste, pana ajungem, inevitabil, la partea cu arena si cu luptele. Povestește ghidul, in englezo-italiana lui, și de gladiatori, și de lei, și de tigri… și de girafe și de elefanți mici. Albert se uita plictisit in alta direcție, iar noi respiram ușurați ca a trecut pericolul si copilul a rămas tot in ceata.

Doua secunde mai tarziu, numai ce vedem cum ghidul scoate un soi de coala împăturită din geanta pe care o avea pe umar, o desface pana se face mare și apoi observam, cu groaaaaazaaa, ca era imaginea unor animale căzute in ring, cu sânge desenat pe acolo, sa nu existe dubii. Printre animale, desigur, erau și girafe și elefanți mici.

Nu va descriu cum mi-a stat inima in loc și cum am încercat amândoi sa distragem atenția copilul. Zero succes. Direct ochii pe desen i-au picat, pe care desen, Dumnezeu din ceruri știe de ce i-o fi trecut prin cap ghidului sa îl arate.

-O, nuuu, era adevărat!!! striga Albert.

La care taica-su:

-Pfff, ăla e un desen, desenele nu-s adevărate. Pozele sunt. Sa-mi arate o poza și il cred. Hai băgăm o pizza și niște înghețata sa uitam de prostiile astea.

Dap, parenting, tata! După o pizza și doua cupe de înghețata cu vanilie, a uitat și de desen, și de animale și de tur și de tot. Pana in ziua de azi, n-am mai vorbit de treaba asta. Si, in speranța ca nu se apuca subit sa-mi citească blogul, suntem safe 😉 Pana la următoarea drama din familia noastră, va las cu bine! 🙂

Articole pe aceeasi tema

2 Comments

  • Cristina
    10/01/2019 at 9:15 pm

    macar ati reusit sa va scoateti repede. Dar minciuna mam prins si eu ca nu e o varianta buna nici macar in cazul copiilor care lumea crede ca sunt usor de prostit. Nu e deloc asa. Sunt mai inteligenti decat credem noi si tin minte ce le spunem.

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      11/01/2019 at 8:23 am

      plus ca efectiv nu e ok sa ii mintim, mai ales in cazuri dintr-astea. Doar ca ne-a fost mai usor sa depasim momentul asa. Oricum afla pana la urma, e clasa a patra, fac istorie, e toata ziua cu ochii in documentare sau in tot felul de carti, stie mai multe decat stiu eu in enspe mii de privinte si domenii, o sa descopere, asta e. Macar am trecut cu bine peste episodul cu dulapul si cu Roma, o luam din aproape in aproape :))

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.