Nu vreau să aud că e vina mea

Ruxandra Luca, mama de bebelus

Se mai intampla sa ma ridic din pat cu o falca in cer si una in pamant, dupa o noapte de nesomn langa Aris. Incep sa spun ca ma simt oribil si ca nu vad cum mai rezist in ritmul asta. Cel mai des, ma plang lui M. Dar e posibil sa imi vars amarul si in fata mamei (din an in Pasti, cand vine pe la noi) sau a prietenilor, cunoscutilor, in principiu oricui vrea sa ma asculte, atunci cand simt sa ma descarc.

Stiti ce mi-as dori sa aud de la ei? Ca ma inteleg. Ca stiu cat mi-e de greu. Ca nici ei nu-si dau seama cum ar rezista in locul meu. Ca va fi bine.

Ca sunt o mama minunata. O, da, asta as vrea sa aud in fiecare zi. Ca fac asa bine ce fac. Si sa merg inainte. Asta m-ar ajuta.

Stiti ce aud, in schimb? Ca am gresit, cumva. Ori eu, ori Aris. Daca am fi procedat corect, dormeam neintorsi amandoi, cate opt ore legate, seara de seara. Adica cum “corect”? Pai, depinde cu cine vorbesti. Poti auzi ca ai gresit culcandu-l in acelasi pat cu tine, cand ar fi trebuit sa-l lasi in camera lui. Sau ai gresit alaptandu-l. O varianta ar fi ca ai facut bine alaptandu-l, dar ai dat-o in bara cand l-ai hranit la cerere si uite, s-a obisnuit si acum cere non-stop. E posibil sa fi gresit si ca il tii in brate prea mult si-atunci l-ai facut dependent de tine: de asta se trezeste de enspe mii de ori pe noapte, sa te caute.

Nici asta mic nu-i scutit de vina. Pai daca ar dormi si el in patul lui, ca orice copil normal, sa vezi cum v-ati odihni. Daca s-ar linisti singur si n-ar mai cauta in permanenta sa suga, sa vezi ce bine v-ar fi. Daca tu, pe de alta parte, nu l-ai mai hrani atat seara, nu l-ai mai adormi la san si i-ai face baie mult mai devreme, ati rezolva miraculos problema.

Aris are multe nopti cand doarme bine, si cate 6 ore legate, si multe nopti cand doarme prost, adica se poate trezi si la 15 minunte. Dupa 18 luni de experienta, pot spune cu mana pe inima ca nu exista un tipar. Se intampla sa il adorm la fix aceeasi ora, in fix acelasi mod, dupa ce i-am dat fix aceeasi cina, doua nopti la rand. In prima poate dormi neintors, pana dimineata, iar in a doua se poate trezi din ceas in ceas. Se mai intampla sa nu doarma toata ziua si apoi sa nu inchida un ochi nici noaptea. Sau sa doarma ore in sir ziua si, la fel, fara probleme noaptea.

Poate il chinuie dintisorii ori maselutele, poate ii e prea cald sau prea frig, poate e putin racit, nu stiu, cauzele trezirilor sunt multiple. Nici noi nu dormim la fel, noapte de noapte. Cu atat mai putin bebelusii. Fac tot ce imi sta in putinta sa ii fie bine, dar, uneori, nu e de ajuns. In perioadele cu dintisorii, cel putin, as putea sa ma dau de trei ori peste cap, ca tot nu il scap de disconfort. Si tot nu ii pot aduce somn lin. Dar pot sa fiu acolo pentru el, sa ii dau sa suga ori de cate ori isi doreste, sa il tin in brate si sa il linistesc. Si, astfel, sa NU dormim amandoi. Si sa ma trezesc cu o falca in cer si una in pamant si sa strig ca nu mai rezist.

Si atunci, dupa noptile alea cumplite de nesomn, dupa ce i-am dedicat si ultimul dram de putere bebelusului, dupa ce mai am zambete si voie buna numai pentru el si fratiorul lui, vreau sa simt doar ca cineva ma intelege. Vreau sa aud ca sunt o mama minunata si ca va fi bine. Am nevoie de sustinere si atat.

Ca orice mama, pot merge inainte, de dragul micului ghem de iubire, indiferent daca cineva ma bate pe umar sa ma incurajeze sau nu. Ma descurc si fara sustinere, dar ar fi mult mai simplu sa o primesc. Deci, poate, data viitoare cand ma vezi obosita si, aparent, la capatul puterilor, te gandesti de doua ori inainte sa imi spui ca e vina mea pentru ca ma simt asa.

Articole pe aceeasi tema

39 Comments

  • Catalina
    03/10/2016 at 6:59 pm

    Nu e vina ta si nici a lui Aris :). Copii au si ei zile mai bune si zile mai proaste. Alte adultilor sunt la fel. Eu am decis sa ignor in mare parte parerile celor din jur pentru ca lumea face presupuneri pe baza bebelusilor proprii care sunt foarte diferiti de bebelusul tau, deci ce functioneaza la ei nu functioneaza si la altii.

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      04/10/2016 at 12:58 pm

      Cat imi place sa aud asta 🙂
      Si exact! Oamenii iti dau sfaturi in functie de experientele cu proprii copii sau in functie de ce functioneaza la ei, in postura de adulti. Oamenii iti dau sfaturi, in general, in loc de vorbe bune si te acuza in loc sa te bata pe umar. Si cei mai apropiati fac asta.

  • Daniela Iordan
    04/10/2016 at 4:29 pm

    Ce adevar spui…. cred ca asta ne lipseste din tot chinul pe care l suportam cu ei( nopti nedormite, frustrari ca nu stim de ce plang si nu i putem ajuta, ca nu poti sa ti duci planul la bun sfarsit asa cum ai planuit,ca nu vrea sa ti manance,etc) sustinere verbala!! cred ca ne ar ridica moralul si ne ar da putere si incredere ca suntem pe drumul cel bun si ca noi suntem cele care ar trebui sa fim alaturi de ei ci nu rudele…. poate daca am avea si o zi libera din datoria de mama ne am incarca bateriile…

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      06/10/2016 at 7:03 am

      Puterea vorbelor chiar e extraordinara. Pai daca imi spune tata “capul sus!” (asta e vorba lui) deja ma simt altfel, pregatita sa fac fata la tot. Cate un “capul sus!” dintr-asta, din cand in cand, face minuni 🙂

  • Cata
    04/10/2016 at 8:42 pm

    ooo, da, imi place articolul asta la nebunie. ai perfecta dreptate, unele persoane vor neaparat sa iti spuna unde si de ce ai gresit de parca asta astepti de la ele in loc de incurajari si un ‘umar’ pe care sa te descarci. asa ca procedeaza cum simti tu ca este cel mai bine pentru tine si bebelusul tau si incearca sa te destainuiesti doar persoanelor care NU te critica sau judeca. fiecare bebelus e diferit, iar de dormit toata noaptea singur va dormi cand va simti el nevoia sa o faca, indiferent daca si ce metode aplici in urma sfaturilor date de cei ‘binevoitori’ care vin cu tot felul de solutii.
    esti o mamica minunata si te intelegem toate mamicilie care am trecut prin asa ceva, totul va fi bine, mai rezista putin. 🙂

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      06/10/2016 at 7:06 am

      da, ma uit la fratiorul lui mai mare care doarme neintors toata noaptea si imi amintesc ca exista speranta 🙂 si cel mic are multe nopti cand doarme asa bine, dar si altele mai agitate, au fost si cu treziri la 10 minute. Le-am facut fata, nu m-am prabusit pe nicaieri. Multumesc tare mult pentru vorbele frumoase! <3

  • Catalina
    04/10/2016 at 8:52 pm

    Orice mama care a trecut prin ce treci tu, te intelege, asa ca ignora persoanele care vin cu ‘sfaturi binevoitoare’. Esti o mamica minunata, iar ca incurajare iti spun ca totul va reveni la program normal cat de curand. 🙂

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      06/10/2016 at 7:07 am

      astept cu interes dormitul neintors toata noaptea 😉 adica vreo 8-10 ore, asa. multumesc mult! 🙂

  • cristina
    04/10/2016 at 9:48 pm

    Si eu ma regăsesc în ce ai scris. Experimentez de 7 luni acest job permanent si minunat si, poate ca facem greseli din punctul unora de vedere, poate nu, dar toata lumea “stie” ce e cel mai bine pt copilul tău, mai putin tu. Tocmai de aceea nu ma plâng decat mamei care e si ea carcotasa, dar măcar e dispusă să mă suporte cand ma descarc. In rest am văzut că pur si simplu oamenii din jur nu te inteleg, nu te sustin, doar te compatimesc in loc sa te încurajeze, sa te laude…noroc ca suntem salvate de internet unde ne regăsim, ne delectăm citind din experientele altora in liniste sau ne spunem oful.

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      06/10/2016 at 7:09 am

      e bine ca mama te asculta. Si ascultatul e suficient, poate sa nu spuna nimic, daca te lasa sa te descarci, deja te simti altfel. multumesc pentru mesaj! 🙂

  • Miha Vasile
    04/10/2016 at 9:50 pm

    Of, cât va înțeleg. Fiul meu are 2 ani si 4 luni, se trezește de minim 4 ori pe noapte,asa e de când s-a născut, eu nu mai stiu sa dorm trei ore legate. Părerile altora ( care dorm noaptea) mă lasă rece, compasiune nu mai caut de mult. Cred că mai am multe nopți de stat trează sau de trezire bruscă în urlete( coșmaruri din care nu îl pot trezi). Am început să iau vitamine si nervocalmin😂 voi supraviețui😉😉😉

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      06/10/2016 at 7:11 am

      cum sa nu, supravietuim 🙂 uneori e mai greu, alteori mai usor, de cele mai multe ori e frumos <3

  • Marcela
    04/10/2016 at 10:01 pm

    Ce de bine te inteleg…la mine e aceeasi situatzie..greuu tare greuu..dar vom trece peste tot alaturi de ingerashii nostri kare se virkolesc toata noaptea 😀….esti o mamika minunata asa cum ma vad si pe mine dar din pacate nime numi spune 😡

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      06/10/2016 at 6:51 am

      suntem mamici minunate, am batut palma pt asta 🙂 iti spun eu ca esti minunata, desi stiu ca ai mai mare nevoie sa ti-o spuna altcineva. cat despre nopti nedormite, din fericire, nu sunt toate asa. Multe nu sunt, apoi alterneaza, in functie de ce il macina si pe el, micutul. <3

  • Andreea G
    06/10/2016 at 6:58 pm

    Ai perfecta dreptate, imi place foarte mult articolul. Si eu am un prințișor mic care imediat face 1 anișor … si sinceră sa fiu, nu am ascultata sfatul nimănui si nici incurajarile lor nu imi erau necesare. Eu ma documentam si ma încurajam singura si uite un articol ca si al tău face minuni, știu ca nu sunt singura care trece prin momente grele. Oricum noi mamele suntem minunate pentru simplu fapt ca suntem acolo lângă copii nostrii in permanență! 😊

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      07/10/2016 at 11:38 am

      multumesc tare mult pentru aprecieri!

  • Vali DO
    07/10/2016 at 2:42 am

    Nu știu de ce dați atât de multa importanta vorbelor altora… Ca mama, tu simți cel mai bine cum ii e bine acelui pui de om! Am trecut de perioada asta (hmm, deja mi se pare demult – puștoaica are 11 și flacaul 17) și acum ne amintim cu placere! Nopți dormite in segmente mici, mici, zile la fel pentru a mai recupera din nopți… ☺️
    PS. Sper sa se accepte și comentariile unui bărbat, ca nu prea am văzut… Era interzis? 😆
    Succes va doresc, ca putere vad ca aveți!

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      07/10/2016 at 11:38 am

      Sunt primite cu drag comentariile unui barbat 🙂 mai mult doamnele comenteaza, adevarat, pt ca ele se regasesc, ele distribuie articolul si tot ele il citesc. Important ar fi sa il citeasca si domnii din viata noastra, pentru a intelege cat de simplu ne-ar putea ajuta. Cu o vorba buna si o imbratisare calda. Atat. Nu vorbele “altora” in general ne dor, ci ale lor, ale oamenilor dragi.
      Sa te bucuri de minunile voastre mari!
      Imi pare ca ti-ai imbratisat sotia cand a avut nevoie, ca ai inteles-o si ai ajutat-o. Si imi place mult treaba asta!

  • Alexandra
    07/10/2016 at 6:21 am

    Cred ca pentru a intelege si a trece cu bine peste aceste perioade ale bebelusilor care inca nu au un program de somn, este bine sa cunoastem puseurile de crestere, the wonder weeks sau regresiile somnului. Va vor ajuta tare mult aceste informatii in a va intelege copiii si a va mula dupa felul fiecaruia, inclusiv pt a va odihni atunci cand ei dorm.

  • Flory
    07/10/2016 at 9:21 am

    Imi este somn😪😪😪😪😪😪😴😴😴😴😴😴😴😴😴😴😴😴😴😌😌😌😌😌😌

  • Flory
    07/10/2016 at 9:24 am

    Îmi este somn😪😪😪😴😴vreau si eu nani nani o zi întreagă cu bulbuci la gura,pe bune îmi dau lacrimile când mă gândesc la somn:)))))))

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      07/10/2016 at 10:20 am

      stiu ce spui :))

  • Laura
    07/10/2016 at 10:33 am

    Si eu am un baietel de un an si 3 luni si pot intelege prin ceea ce treci dar nu sunt de acord cu “plansul” acesta si nevoia de intelegere din partea celorlalti. Stiu ca toate mamele imi vor sari in cap dar serios vorbind, in momentul in care am decis sa devenim mame ne-am asumat si consecintele. Stiam de la inceput ( mai mult sau mai putin) ca va fi destul de greu. Nu avem nevoie de batai pe umar si cuvinte de “lauda” ca suntem supermame. Deci da, e vina noastra ca suntem obosite si ca nu mai rezistam fizic/psihic din momentul in care am decis sa aducem o viata pe lume dar hai sa lasam lamentarea asta deoparte si sa ne concentram pe ceea ce merita. Multa putere si rabadare va doresc!

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      07/10/2016 at 12:02 pm

      Sincer, chiar cred avem nevoie de batai pe umar si imbratisari calde si vorbe frumoase. Eu am. Uneori. De multe ori. De fapt, cat mai des posibil. Nu din partea tuturor, ci a oamenilor dragi, de la care am pretentii. De la iubitul meu, de la mama, de la prietenele mele. Ajuta enorm. Tot asa cum ajuta si exteriorizarea sentimentelor. Cum spun ce am pe suflet, cum oserv ca ma simt mai bine.

  • Denisa
    07/10/2016 at 10:52 am

    Of, stiu ce spui. Dar nu toti stiu, e usor sa arunce cu vorbele, fara sa se gandeasca la faptul ca acele vorbe dor…..

    http://Www.casademamica.blogspot.ro

  • Larisa
    07/10/2016 at 2:26 pm

    Doamne, parca am scris eu articolul asta azi dimineata! Tot 18 luni, fratior mai mare si nopti interminabile…toti imi spun sa il intarc…dar nu ma lasa inima inca…nu pana la 2 ani…intrebarea e : cat mai rezist eu?! Daca erai langa mine te imbratisam cu drag, tare, tare…ca si eu am nevoie de exact ce ai tu nevoie! Te inteleg, e normal totul si…vom fi bine!!!!

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      07/10/2016 at 2:32 pm

      daaaaa si mie aproape toata lumea imi spune sa il intarc! Asta e cheia pt orice problema, intarcatul. ha, ce prostie! Nici prin gand nu-mi trece, dimpotriva, vom continua atat cat isi va dori. Pai cum sa ii iau linistea, alinarea, de ce sa ii refuz ceva ce isi doreste? Te imbratisez cu drag de la distanta, multumesc pentru mesajul tare frumos! <3

  • Adina
    07/10/2016 at 9:44 pm

    Eu nu imi doresc sa imi spuna nimeni ca-s o mama minunata. As vrea doar sa nu mai existe oameni care sa atace mamicile pe motiv ca se plang prea mult. “-Oh, dar stai toata ziua acasa! cum de esti obosita?” sau “-Spui ca nu mai ai acelasi timp liber de cand ai nascut? cum asa? copilul doarme mult, tu ce faci in timpul asta?” si alte intrebari debitate… am purtat o astfel de discutie de curand cu cineva si am ramas stupefiata sa vad cum gandeste acest barbat. care are si el copil acasa! mai mai sa o compatimesc pe sotia lui, fara sa o cunosc…

    as vrea mai multa intelegere si sprijin. si de la distanta e bun, dar sa fie sprijin!

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      09/10/2016 at 7:45 pm

      te inteleg perfect. esti o printesa, stai acasa toata ziua, ce mai vrei?? mda… amuzant, daca nu ar fi de-a dreptul trist 🙁

  • raluca
    07/10/2016 at 11:04 pm

    Hei mămica minunata! Ești cea mai buna, frumoasa și desteapta mama din lume pt copilașul tău! Și eu pt ai mei😉…și mie îmi place sa aud vorbe de încurajare și când nu am parte de ele îmi spun eu ca sunt o mama buna și ști de ce? pt ca niciodată nu m-am mai simțit centrul universului cuiva. pupici 😊

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      09/10/2016 at 7:32 pm

      te imbratisez 🙂

  • Dana
    08/10/2016 at 6:29 pm

    Fetele, vin si eu cu o recomandare. In ziua cand e sotul acasa (sau poate o bunica, o sora, o prietena) rugati l sa scoata pe bebe afara, la un loc de joaca sau pe la cineva pt 2-3h. In timpul asta va faceti o baie relaxanta si dormiti 2h. It’s going to work wonders! Spun asta pt ca si eu avut aceleasi probleme cu al meu baietel aproape 3ani si jum (acum are 4 1/2). Am avut zile cand am simtit ca clachez. Pt sanatatea mea si binele copilului m-am retras, am lasat sotul babysitter, si mi-am pus plapuma in cap. Stiu ca e greu sa va despartiti de puisori (eu plecam la munca cu lacrimi in ochi) dar ganditi va ca o faceti pt binele tuturor. Macar odata pe sapt, daca puteti. O sa va ajute mult. Pe mine m-a ajutat. Multa putere si, da, sa nu va indoiti nicio clipa ca nu sunteti minunate.

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      09/10/2016 at 7:36 pm

      o, da, momentele astea pentru tine fac minuni. mai ales in perioada asta cat sunt inca in concediu de crestere a puiului 2. Pe langa zilele cand mai am cate un proiect, reusesc sa fug la sala de vreo 3 ori pe saptamana. Copiii stau cu dl tata. Si e bineeee 🙂

  • ileana
    09/10/2016 at 5:55 am

    Daca nu ai auzit si ”Asa va trebuie! Bine le faci bebe!”, inseamna ca nu le-ai auzit pe toate. In subtext eu una aud clar ” Bine le faci bebe daca au vrut al 4-lea copil la varsta asta (37 eu si 42 sotul)! E asa o feerie sa auzi ce reactii trezeste al 4-lea copil in parte din familie ( mama si soacra). Ar trebui sa le inregistrez si sa ii arat si lui cand mai creste.
    Ps. Al meu chiar e un post de descarcare.

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      09/10/2016 at 7:42 pm

      e super binevenit postul tau de descarcare! si sper din suflet ca te-a ajutat faptul ca l-ai scris. E ingrozitor sa iti spuna asa ceva. Crede-ma, am auzit si eu multe, iar atunci cand vin de la oamenii apropiati sunt clar cele mai dureroase. Mi s-a spus: pai cum adica vrei al treilea copil, nu vezi ca nu esti in stare sa ai grija nici de astia doi? Cumplit! 🙁 deci te inteleg perfect. Mie mi se pare minunat ca aveti 4, absolut minunat. mi-as dori si eu <3

  • Madalina Andone
    02/06/2017 at 7:17 am

    Momentan nu am decat 7 luni si o saptamana nedormite 😃, iar celor din jur, la intrebarea “Cum mai doarme bebe?”, le raspund ” Bine” si atat, nu mai vreau sa aud ” Daca …. sigur ar dormi mai bine/pana dimineata/legat 5-6 ore”.
    Nu stiu cum reusiti sa stapaniti 2 copii de varste diferite, nevoi diferite, plus sotul 😃 casa, jobul, etc, asa ca va felicit din suflet, sunteti extraordinara!

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      02/06/2017 at 12:32 pm

      Multumesc din suflet! Adevarul e ca de multe ori e dificil sa gasesc un echilibru si ma tot consum pe tema asta (am atatea articole in care povestesc cum lucrurile nu sunt mereu roz).

  • Diana
    15/07/2017 at 6:08 am

    Esti o mama minunata! Cea mai buna pentru puiul tau. 😉
    Tare bine a picat articolul asta. si eu simt la fel. 😘

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      16/07/2017 at 5:01 pm

      Si tu esti la fel <3 multumesc, Diana!

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.