Cand cumperi hainele, dar te alegi si cu sistemul antifurt

Ruxandra Luca, Cand cumperi hainele, dar te alegi si cu sistemul antifurt

Acum ceva vreme, am avut treaba prin Baneasa. Si daca tot eram in zona, am spus sa trecem si prin mall, sa le cumparam copiilor de imbracat. Nevoia asta de haine e permanenta la ei. Alegem una, alta si plecam grabiti. Declansam alarma la iesire, dar ni se face semn sa mergem.

Pentru cel mic luasem doua seturi de pijamale, in culori diferite. Aceeasi marime, evident. Am probat un set acasa, m-am declarat multumita, asa ca pe celalalt l-am dat la spalat, fara sa-l mai verific. Alaturi de restul hainutelor. Toate le veneau bine. Am aruncat si bonul, linistita ca nu va fi nevoie sa schimbam nimic.

Cand sa pun hainele la spalat, peste 2 zile, observ ca unul dintre seturile lui Aris de pijamale avea inca antifurtul. Pantalonii erau prinsi de bluzita cu respectivul sistem. Ii probasem doar celalalt set.

M-am gandit ca se rezolva.

Noi locuim in afara Bucurestiului, in sud. Un drum pana la mallul din Baneasa poate dura intre 60 si 90 de minute, in functie de trafic. Asa ca, evident, am mers in cel mai apropiat mall, unde se gasea magazinul respectiv.

Aris avea doar cateva luni pe atunci si il caram cu mine peste tot. Bonus, l-am luat si pe Albert, ca n-avea cu cine sa stea acasa. Am intrat in magazin si m-am dus la casa de marcat:

-Buna ziua! Am nevoie de putin ajutor. Unul dintre colegii dumneavoastra a uitat sa scoata sistemul antifurt de la aceste haine.

-Am inteles. Bonul, va rog!

-Nu il mai am, din pacate. Am observat mai tarziu problema, il aruncasem deja.

-Pai atunci, va trebui sa mergem si sa ne uitam pe toate inregistrarile de pe camere, pana reusim sa va identificam si sa ne dam seama ca ati platit, intr-adevar, produsul.

Iata-ma acolo, cu bebe Aris in brate, Albert de mana si pijamaua de 50 de lei in punga. Eram dubioasa pana in maduva oaselor. Mai ales din pricina copiilor atasati de mine. Lesne de inteles de ce domnul respectiv a banuit ca furasem hainele.

-Trebuie sa imi spuneti ziua si ora la care le-ati cumparat.

-Nici macar nu am cumparat din acest magazin, sa stiti.

-A, nu? Atunci va trebui sa va intoarceti acolo de unde ati luat produsele si sa va uitati pe camerele lor de luat vederi.

Pleosc! Fix asa am simtit, ca primisem o palma peste fata.

-Mami, mergem? Gata? Mergem? Hai ca nu mai rezist!

Buuuun. Copiii isi pierdeau rabdarea, domnul din fata mea parea irational, eu trebuia sa imi pastrez calmul si sa rezolv cumva situatia. Zic:

-Le-am cumparat din Baneasa. E foarte departe, e tarziu. Unde sa mai merg acum cu copiii? Nu puteti scoate pur si simplu sistemul antifurt?  Sper ca va dati seama ca nu le-am furat. Mi se parea penibil si ca trebuia sa spun asa ceva.

-Imi pare rau. Si ar trebui sa va grabiti, inregistrarile se pastreaza un timp limitat! Mi-a spus si cate zile, nu mai retin acum.

Ma gandeam asa: un angajat de-al lor a gresit ca nu a scos sistemul antifurt in momentul in care mi-a vandut produsul. Agentul de paza a gresit ca nu m-a oprit sa descopere ce anume din plasa de cumparaturi a declansat sistemul de alarma. Eu nu gresisem cu absolut nimic in povestea asta. Totusi, am batut drumul pana la magazin, cu unicul scop de a rezolva problema. Dupa ce pierdusem 30 de minute pana acolo, trebuia sa mai pierd inca o ora (pe putin) pentru a ajunge in Baneasa. Unde urma sa le demonstrez ca nu furasem hainele, pentru ca regulile ii impiedicau sa ma creada pe cuvant. Da, nu era deloc umilitor, nu imi iroseau timpul si nici nu imi puneau rabdarea la incercare.

Am rugat sa cheme un superior. Intre reprizele de linistit copiii, surprind din converatia lor telefonica:

-Da… Mda… I-am spus… Da… Da, insista! Bine! Catre mine: vine acum, asteptati va rog!

Astept, ce sa fac. Doar am tot timpul din lume.

Apare si managerul. Isi spune numele apasat si apoi pune placa pe care o auzisem si mai devreme:

Acesta este regulametul. Va trebui sa va intoarceti in magazinul de unde ati cumparat produsele si sa demonstarti, cu ajutorul imaginilor de pe camere, ca le-ati platit. Abia apoi, colegii mei vor scoate sistemul de alarma. Imi pare rau! Daca ati fi pastrat bonul, n-ati fi avut problema asta!

In gandul meu: daca si-ar fi facut treaba colegii tai, n-as fi avut problema asta. N-am mai spus-o cu voce tare. Intreb, in schimb:

Aveti multi hoti care vin sa le scoateti sistemele de alarma, dupa ce au furat produsele? 

La intrebarea asta n-avea raspuns, asa ca pune pe repeat vechea placa:

-Asta e regulamentul. Imi pare rau!

Omul era robot, ca si primul. Puteam sa vin eu insotita de o duzina de copii si sa ma rog de el in genunchi, ca tot acelasi ar fi fost rezultatul. Mi-a amintit si el ca ar trebui sa ma grabesc, pentru ca imaginile sunt sterse la anumite intervale. Si apoi, cum mai demonstrez ca am platit? O, Doamne! Vorbeam de niste amarate de pijamalute bebelusesti de 50 de lei.

Aveam de ales intre a urmari filmulete pe youtube, in care niste baieti smecheri te invata cum sa scoti sistemul antifurt, daca ti s-a lipit „din greseala” mana pe vreun produs, sau a bate drumul pana la Baneasa. Am preferat a doua varianta. Desigur, la cata motorina am consumat cu drumurile astea, puteam sa-i iau copilului vreo doua pijamale noi. Dar mi se pusese pata pe asta. Plus, aveam dreptate, de ce sa renunt?

Am mers a doua zi. 2 ore si jumatate pe drum, dus-intors. De data asta il aveam si pe M. cu mine. Si copiii, ca de, cu cine sa-i lasam? Ma asteptam la alte discutii interminabile, la umilinta de a sta cu agentul de paza sa urmarim inregistrarile pana ne recunoastem in ele, la stres, timp pierdut, nervi.

Il avertizez din start pe agentul de paza (ca si in partea cealalta) ca intru in magazin cu produsul asta, cu antifurtul atasat. Ii spun ca nu mai am bonul. Imi face semn sa merg la case. Acolo dau peste o domnisoara. Incerc sa ii explic, dar n-are nevoie de multe vorbe. Se prinde imediat ce si cum si imi scoate sistemul de alarma. Just like that!

Pai cum, doar am aruncat bonul! Nu mergem sa ne uitam pe camere, sa va demonstrez ca nu am furat pijamalele copilului? Aveam discursul colegilor roboti inca proaspat in minte.

Zambeste si ne ureaza o zi buna. Nici macar nu mai stiu daca si-a cerut scuze pentru disconfortul creat. Dar stiu ca am rezolvat in 30 de secunde ceea ce o ora de discutii in partea cealalta nu avusese niciun rezultat. Acelasi brand, aceleasi reguli, alt angajat. Ma simteam usurata ca s-a terminat, in sfarsit. Atat.

sursa featured image aici.

Un comentariu pe “Cand cumperi hainele, dar te alegi si cu sistemul antifurt

  1. Andreea spune:

    Ruxandra,sa stii ca zilele trecute cand ti-am citit articolul,imi ziceam ca o sa fiu foarte atenta sa n-o patesc si eu,dar ce crezi?Azi i-am cumparat fetitei mele o pereche de cizmulite si cand sa le mai probam odata,noroc ca eram inca pe drum,sistemul antifurt in toata splendoarea lui pe cizmulita.Sa stii ca ce mi-a trecut prin minte era fix articolul tau.Noroc ca am avut bonul,era culmea sa-l ratacesc dupa 20 de minute….si am rezolvat rapid problema.Daca nu aveam bonul cred ca repetam „aventura” ta.Deci,cu siguranta o sa fiu de 2 ori mai atenta.Te pup si la cat mai multe articole la fel de minunate si reale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.