ZMEUL

A devenit deja traditie ca de fiecare data cand mergem cu Albert la mare sa-i cumparam un zmeu. De care se bucura pe moment, apoi il aduce acasa si il uita prin garaj. A avut toate culorile si toate modelele posibile si pe fiecare in parte si l-a dorit la fel de mult. Si de fiecare s-a bucurat fix o zi, adica atunci cand l-a cumparat. Pe urma zmeul isi pierde inevitabil farmecul, nu stiu de ce. Dar e amuzant sa-l vad cum alearga pe plaja dupa vanzator, cum isi alege cel mai colorat zmeu si cum se bucura cand il vede  inaltat. E o treaba de baieti: A si M gasesc o zi cu vant prielnic, il asambleaza si il inalta. Imi plac pozele pe care le fac atunci, cu ei doi frumosi, veseli si preocupati de zmeu, cu cerul de un albastru superb si cu marea pe fundal. Cel mic lipseste deocamdata din peisaj, dar probabil la anul o sa se agite si el entuziasmat pe langa ceilalti doi baieti ai mei. Am imaginea deja in minte si e frumoasa tare, abia astept s-o surprind in poze ca astea, s-o vedeti si voi.