L-am luat pe Albert cu noi in vacante mereu. Altfel, stiu ca ori de cate ori am fi ajuns intr-un loc frumos ne-am fi gandit numai la el si la ce mult i-ar fi placut acolo. A fost asadar normal ca odata cu venirea lui Bebe 2 in familie, sa ne planuim urmatoarea vacanta cu ambii copii. S-a intamplat sa fie chiar vacanta de vara, iar cel mic sa aiba doar trei luni. Dar n-am stat sa ma gandesc prea mult la asta. Nu m-am stresat nicio clipa ce voi face daca se imbolnavesc copiii, daca e prea cald, daca fac insolatie, daca bebelusul nu se adapteaza la schimbarea de mediu, daca…daca…Pai numai sa fi luat serios in calcul vreun astfel de scenariu, as fi stat frumusel cu ei acasa…probabil pentru tot restul vietii. Dar nu, noi ne-am rezervat vacanta cu aproximativ o luna inainte, am facut bagajele pentru toata lumea fix in seara dinaintea plecarii (care bagaje nici macar n-au fost atat de multe pe cat credeam) si am pornit linistiti la drum a doua zi, dis de dimineata. Cu aerul conditionat pornit si melodia ritmata de la radio data la maxim, numai buna sa te introduca in atmosfera de vacanta. Unde mai pui ca Bebe 2 racise chiar cu doua zile inainte de plecare si pentru prima data ii curgea nasul serios, de trebuia sa stau numai cu fiolele de ser sa-l desfund mereu, micutul. Dar nici macar asta nu m-a descurajat. M-am gandit ca aerosolii ii vor face bine, asa ca am plecat linistita in vacanta. Fara biberoane, suzete, sterilizatoare si altele de acest gen, ca alaptatul exclusiv simplifica mult lucrurile.
Odata ajunsi, a fost extraordinar sa observ cu cata usurinta bebelusul meu de numai trei luni si-a adaptat programul noilor imprejurari. Daca acasa mai zaboveam in pat impreuna pana la 9-10, la mare ne trezeam in fiecare dimineata in jurul orei 7. Si dupa spalatul, schimbatul, dragalitul si masa de dimineata, puiul adormea la loc pentru a-mi da timp sa mananc micul dejun linistita. Asa a fost in fiecare dimineata, timp de opt zile. Apoi aveam vreme de stat la plaja, de cate o balaceala scurta in mare sau piscina ori de construit castele de nisip cu Albert, cat micutul mai dormea. Masa de pranz, iar somn si plaja, balaceala, jucat in nispip, cina, plimbari de seara pe malul marii, somn si o noua zi sa o luam de la capat. Cam asta a fost programul de vacanta si mi-a convenit de minune. Diferenta de varsta de sase ani intre copiii mei si-a spus inca o data cuvantul si asa cum viata cu doi copii mi-e frumoasa si plina de satisfactii acasa, la fel mi-a fost si in vacanta. Puiul meu cel mare se descurca singur in mai tot si-mi lasa timp suficient sa-i dedic micutului. Ba ma mai si ajuta cu el, il supravegheaza sau il face sa rada cand am nevoie de un mic ragaz pentru una sau alta. In ce priveste raceala bebelusului, i-a tot curs nasul cat am stat la mare, dar nimic mai mult. Fara febra sau alte simptome neplacute si in final si-a revenit doar cu ser fiziologic, supt la discretie si plimbari de seara pe malul marii.
Asadar, vacanta mi-a fost chiar vacanta: cu plaja, inot, relaxare si somn atat cat am parte si acasa cu un nou nascut…adica suficient, ca Bebe 2 a dormit bine din prima clipa. Daca esti calma, absolut orice se rezolva. Cred ca asta e secretul. Nici pentru Albert sau M lucrurile nu s-au schimbat cine stie ce de anul trecut si-au avut programul obisnuit de la mare. Si daca tot ne-a fost atat de bine, trebuie sa mai mergem cel putin inca o data vara aceasta cu copiii la mare. O repriza dintr-asta de opt zile e numai buna sa-ti incarci bateriile. Nu va spun ce rau mi-a parut cand a trebuit sa plecam. Si drumul spre casa mi-a parut acum lung si obositor si sacul de haine care astepta sa fie spalat m-a descurajat total, dar in doua zile viata si-a reluat cursul firesc. Si gandul la urmatoarea plecare imi mentine zambetul pe buze. 🙂
