Ziua în care am plâns pentru că sunt mamă și nu pot…

Ruxandra Luca, de ce sa iti tii puiul in brate cand plange, linistire copii, tantrum

Avea Aris cam 1 an și jumătate și nu ne ajuta nimeni cu el. Eram eu si M, punct, noi centram, noi dadeam cu capul.  In haosul care devenise viata noastra, nu mai apucasem sa iesim nicaieri in doi, sa facem un lucru, măcar, care sa ne bucure și sa nu implice copiii. Acum pare o chestie SF, la vremea respectiva, insa, era fix realitatea.
.
Ei, si intr-o zi, ne-am hotărât sa mergem la film. Așa, pur și simplu, am zis ca trebuie sa o facem și trebuie sa găsim pe cineva sa stea cu copiii. Ma rog, cu Aris mic și încă alăptat era problema, nu cu Albert de 8 ani. Pana la urma, a fost de acord mătușa lor sa aibă grija de ei vreo trei ore, cat sa mergem unde aveam de mers. Trei ore fara copii ne-ar fi parut, oricum, trei zile. Și atât de fericita ma simteam ca aveam sa ies din casa, in sfârșit, sa ieșim amândoi si nu cu rândul, ca de obicei. Aveam o ocazie sa ma machiez, sa ma îmbrac drăguț, sa îmi pun tocuri, sa vedem un film cap-coada și sa stam doar noi cu gândurile noastre de oameni mari.
.
Ca totul sa mearga struna, l-am lasat pe Aris hranit bine si dormind linistit. Doar ca, in clipa in care am deschis usa sa plecam, parfumati și elegantati și îmbătați de miros de libertate, s-a trezit copilul și a început sa scanceasca. Iar scâncetul asta s-a transformat pe nesimțite in țipat, care a persistat și a persistat, astfel încât nimeni și nimic, in afara de mine, nu l-a mai putut liniști. Matusa lor a dat din umeri, eu m-am descaltat, mi-am scos geaca si m-am asezat pe fotoliu, cu copilul in brate si privirea aiurea. Am inteles ca imi pierdusem orice sansa de a mai pleca…
.
In momentul ala, mi-a zis matusa lor ceva ce mi-a pus sare pe rana in cel mai crunt mod posibil si m-a făcut sa izbucnesc intr-un plans necontrolat. Am plâns de ciuda, de deznădejde, de neputința, mi-am plâns de mila. Ce mi-a zis a fost:
-Asta e, suntem cu mâinile legate. Pana la 3 ani, tot așa va face și doar cu tine va sta. Luati-va gandul de la iesiri impreuna, pana atunci!
.
Sa ne luam gandul… Am crezut-o pe cuvânt și, oricât mi-as fi iubit copilul din brațe, carne din carnea mea, in momentul in care ni s-a spus ca cel puțin încă un an și jumătate nu vom putea pleca nicăieri fără el, nici măcar o ora, jumătate de ora, 10 minute doar pentru mine și tatăl lui, asta mi s-a părut un capăt de țara. Asta m-a făcut sa plâng ca nebuna și apoi sa regret plânsul, sa-mi strang la piept copiii, sa-mi înghit lacrimile, sa-mi sărut iubitul și sa-mi promit, și mie și lor, ca va fi bine. Ca voi găsi o soluție sa trec prin perioada grea cu mintea întreaga si ca nici unul dintre noi nu va avea de suferit pe parcurs.
.
Cateva luni mai tarziu, a aparut in viata noastra doamna E., bona lui Aris, si atunci s-a schimbat totul. Ca de la cer la pamant a fost diferenta. Copilul avea in jur de doi ani si doua luni pe atunci, iar odata cu venirea doamnei E, am inceput sa avem si noi o viata. Am luat-o usor, cu iesiri de o ora-doua, pana cand, dupa vreo luna, am putut sa lipsim o zi si o noapte de acasa. Peste 24 de ore in doi, va dati voi seama! Am dat o fuga la mare si nu ne venea sa credem. Ni s-a parut vacanta in toata regula, parca plecasem cu avionul peste mari si tari, parca dormisem saptamani in sir, parca statusem departe de copii si aproape de noi, cei de dinainte de copii, timp indelungat. Iar plecarea o facusem chiar la indemnul doamnei E:
.
-Cum, voi nu ati fost nicaieri fara ei, de cand s-a nascut Aris? Va rog eu, planuiti ceva pentru weekendul asta. Mergeti linistiti, nu va faceti griji de nimic, copiii si casa sunt pe maini bune. Dusi am fost si vis ne-a fost plecarea.
.
Faptul ca matusa copiilor nu a putut sa gestioneze atunci plansul lui Aris nu insemna ca nimeni nu i-ar fi putut face fata. Faptul ca ea nu m-a putut ajuta in modul in care aveam eu nevoie disperata sa fiu ajutata nu insemna ca altcineva nu o putea face. Doar ca nu gasisem, inca, persoana respectiva. Si-apoi, cand aveam mai mare nevoie de ea, a aparut pur si simplu, ca un curcubeu dupa ploaie. Iar pana sa apara, de fiecare data cand am crezut ca nu mai pot sa fiu mamă, am mai putut putin, iar asta mi-a dat curaj si incredere.
.
De ce v-am povestit toate astea? Ca sa înțelegeți ca exista speranța. Fetelor, oricât vi s-ar părea ca s-a stins luminita de la capătul tunelului, ea sigur licărește undeva și, mai devreme sau mai târziu, o veti vedea. Va fi bine, veți fi bine, timpul va trece, iar puiul mic și complet dependent de voi se va face înalt cât bradul. Veti ajunge sa trageți voi de el sa mai dea pe-acasă, pentru o mancare și-o îmbrățișare calda, sa-l mai vedeți la ochi, sa-l mai simțiți la piept. Nimic nu e pe viata, sa nu luam de bune clipele minunate si nici sa nu ne lasam doborâti de cele grele, pentru ca exista speranta mereu si putere sa le ducem.

Articole pe aceeasi tema

6 Comments

  • Oanny
    26/09/2019 at 8:53 pm

    Ooo…da. sunt la al doilea copil, iar cu primul parcă tot mai ieșeam, dar acum….fuga la niște cumpărături și înapoi acasă. Soacra este aproape și ne ajută, dar la primul copil a rămas singură cu el vreo 7 ore când avea 3 săptămâni, dat acum nu a stat cu cea mică mai mult de 1h,maxim 2. Și o simt mult mai atașată de mine, mi-e și groază de momentul în care va trebui să o las la creșă sau să o înțarc . Are 1 an și 3 luni acum, și chiar zilele trecute mă gândeam că mi-e dor să ies cu soțul meu la o cafea, doar noi doi 😊

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      26/09/2019 at 9:09 pm

      Perfect înțeleg! Și se va întoarce acel voi doi 🤗

      • AncutaR
        26/09/2019 at 10:02 pm

        Off, Ruxandra, tare frumos le mai spui, in general, nu doar in acest articol. Te citesc cu mare drag! ♥️
        Am o fetita de 1an si 4 luni, inca alaptata, dar dintre noi noi doua, eu sunt aceea dependenta de ea. Oricat de mult imi doresc un timp pentru mine sau pentru mine si sot, nu pot s-o las cu nimeni, iar daca o las, numai bine nu ma simt.

  • Dana Roxana
    26/09/2019 at 10:55 pm

    Asa cum pentru tine a venit doamna E la momentul potrivit asa a venit si pentru mine articolul tau. Imi place mult ce scrii.

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.