Nu-mi vedeam capul de muncă vinerea trecuta. Asa o tinusem toată saptămâna, iar luni urma sa o iau de la capăt. Asteptam weekendul ca si cand. Din senin așa, primesc un mesaj de la M., ma intreba dacă am chef de mers la mare. Sa plecam sâmbătă si sa ne intorceam luni. Mamăăă, cât chef aveam! Gasise un hotel fain (desi as fi stat si intr-o coliba, la ce dor de ducă aveam) si i-am dat unda verde sa rezerve.
.
Îmi mai trimite apoi niste mesaje, pe care le citesc pe diagonala. Ceva cu cazare, camera mare, mic dejun, bla, bla, și văd la final: “AM LUAT!”. Cu majuscule si cu semnul exclamarii. Yuhuu, mi-a si rasarit un zambet tâmp pe față. Cine mergea la mare a doua zi? Eu, eu, eu! Zici ca neam de neamul meu nu mai vazuse marea, asa fericita eram.
.
Abia asteptam sa ma intrebe careva ce fac in weekend, sa mai zic un pic de plecare. L-am ridicat in slavi pe M. in stanga si in dreapta, ca ce barbat minunat am, cum s-a gandit el sa ma surpindă cu marea, cum ii placea sa ma rasfete si altele asemenea. Am inflorit si eu, ma rog, in entuziasmul momentului, fazele alea pareau foarte la locul lor.
.
Mi-am dat seama ca trebuia sa muncesc dublu, ca sa imi pot lua liber luni, dar ce mai conta? M-a uitat Dumnezeu prin redactie, cu laptopul in fata, telefonul intr-o mana, pixul in cealalta si gandul in toate directiile. L-am mai rugat si pe un coleg sa stea si sa ma ajute cu niste chestii pe care numai el le putea face, in ideea ca ii raman datoare. După 8 seara, abia, m-am urnit de la muncă.
.
Cand am ajuns acasa, imi sclipeau ochii. Il iau pe M. direct:
.
-Doamne, iubitule , in sfârșit, sunt frântă, rupta, moarta de oboseala, dar am pus totul la punct!
-Pentru?
-Pentru plecare, normal.
Îl văd nedumerit:
-Ce plecare?
-Aia de mâine. Haide, nu mai glumi, ca nu e amuzant!
-Nu glumesc. Chiar nu plecam nicăieri mâine.
Am simtit putin asa ca imi fuge pamantul de sub picioare:
–Pai nu ai zis ca ai luat???
-Da, am luat. Mici cu muștar! Sunt pe masa, in bucatarie, si mai sunt puțin calzi. Cazare nu am mai găsit. Dar ti-am scris toate astea.
Bun… Cred ca daca m-ar fi lovit careva in cap atunci, m-ar fi durut mai putin.
.
Recitesc conversatia noastra de pe whatsapp și văd scris mic acolo, către final: Iau mici? Urmat de un alt mesaj: AM LUAT!. Inainte de chestiile astea, spunea ca astia de la hotel nu mai fac rezervari, ca in alta parte nu gaseste si ca o lasa balta. Lesne de inteles ca numai partea cu „AM LUAT!” mi-a rămas in minte. Și am asociat-o cu ce am vrut eu, adică o plecare la mare. Sa va mai spun ca micii mi-au stat in gat si ca tot weekendul m-am uitat la poze cu plaja, nisip si mare? Nu va mai spun.