Eu cresc un copil, nu o maimuță dresată

jucarii educative copii

Eram cu copiii la munte, intr-un weekend. Aris era micut tare, avea putin peste un an la vremea respectiva. Si ma alerga de imi ieseau ochii. Pe scarile hotelului si pe holuri, apoi cu liftul sus-jos, printre mesele restaurantului, pe la receptie, iar in camera, iar prin hotel. Era… stiti cum? Ca argintul viu, mereu in miscare, mereu curios. Iar eu il lasam sa isi consume energia cum avea nevoie si sa isi satisfaca setea de explorat. Atat timp cat ramanea intreg si cu toti dintii in gura, cu ocazia asta.

Ei, si ma întâlnesc prin hotel cu o amică, mamă de copil mai mare, de 7 ani. Era aranjată, relaxată si isi savura cafeaua la barul din hol. Eu eram transpirata, cu cearcanele pana in gura si cu ochii dupa Aris. Gaseste copilul meu o biluță fix langa scaunul pe care statea tipa asta, ia biluța la cercetat si il linisteste Dumnezeu acolo, cat sa pot purta o conversatie (scurta) cu ea:

-Ce n-as da si eu sa stau putin locului, ii spun.

-Pai si, pentru ce nu stai? ma intreaba.

-Pentru ca Aris, zambesc.

-Fata, esti obosita, se vede, nu stiu cum mai rezisti, imi spune. De ce insisti sa te chinui asa? Nu insistam, dar nici n-aveam incotro.

-Ei, n-ai incotro… Ce-s prostiile astea? Apoi continua, foarte sigura pe ea, de am crezut ca nu aud bine:

-Copiii sunt ca maimutele, ii poti dresa! Cu cat incepi mai devreme, cu atat ai rezultate mai bune. Stii cate mame fac treaba asta? Rad. Ea ramane serioasa. Imi piere si mie pofta de ras, imi dau seama ca nu glumeste si mi se pare ingrozitor.

-Dar…dar eu cresc un copil. Nu o maimuta.

-Atunci nu te mai plange, mi-o taie. Nu-i ca n-ai solutii, e ca le respingi!

Cam cat de rahat sa ma fi simtit atunci? Plus ca Aris a luat-o la goana si n-am mai putut sta sa ii dau vreo replica sau macar sa-mi revin din starea aia de doi bani care pusese stapanire pe mine. Asa regretam ca simtisem sa ii spun ca tanjeam dupa liniste. Ce  mi-o fi trebuit mie sa ma bag in seama, nu mai bine taceam si mergeam mai departe? M-am simtit si judecata, si mama incompetenta si om slab si tot ce era mai rau.

Nu imi ieseau din cap vorbele ei. Cum, frate, sa iti dresezi copilul, inca din bebelusie? Sa stea locului cat vrei tu, sa manance si sa doarma la comanda, sa nu planga, sa nu fie curios, sa nu exploreze, adica sa nu fie copil?

Eu cred ca pentru mamă e mult mai comod sa creasca un robotel dintr-asta, normal ca e mai simplu sa stai cu fundul in sus decat sa plimbi in brate un bebelus agitat din pricina primilor dintisori. E mai bine sa iti bei cafeaua in tihna decat sa urmaresti puiul care a pornit in patru labe sa cerceteze scamele de pe covor. E mai usor sa dormi neintrerupt decat sa te trezesti si sa il hranesti sau sa il alini. Dar de ce naiba mai facem copii daca nu avem chef de tot ce primim la pachet cu parinteala asta?

Bucuria si implinirea vin din a-l simti pufos, cald si bun la pieptul tau. Puterea tot de acolo ti-o tragi, in ciuda nesomnului, in ciuda grijilor. Bebelusul are nevoie de raspuns imediat la nevoile lui, nu sa fie uitat intr-un colt si lasat sa planga cu orele si cu zilele, pana intelege ca nimeni nu vine sa il aline, moment in care se “cuminteste”.

Cum vor creste acesti copii “dresati” din primele zile de viata, cand cel mai important lucru pentru un copil este sa construiasca increderea?

Daca vrei sa ii dezvolti copilului tau creierul in mod optim, pentru a avea succes in viata, raspunde-i nevoilor. “Parintele receptiv este cel mai important pentru sanatatea emotionala a copilului, implicit pentru succesul lui in viata”, explica Laura Markham, expert in parenting de renume mondial. Asta inseamna ca daca tu ai chef sa te uiti la film si bebelusul plange, lasi filmul si il iei in brate sa il alini. Nu face plamani daca il lasi sa planga, doar intelege ca nimanui nu ii pasa de el, oricat si-ar striga durerea.

Cred ca ar trebui sa ne crestem copiii cu limite si sa nu ne sacrificam pentru ei, in sensul de a renunta complet la noi si la tot ce ne bucura si nu ii implica pe ei. Si mai cred ca un copil are nevoie de iubire, grija si atentie inca din primele zile de viata, nu de program strict. Iar implicarea asta mai mare de la inceput va da roade pe termen lung. Raspunsul imediat la nevoile lui il transforma intr-un copil autonom, nu intr-unul dependent de tine si de validarea celor din jur.

Copilul meu mic mi-a confirmat din plin lucrurile astea. Ma uit acum ce usor se desprinde de mine ca sa incerce experiente noi, cat de linistit este ca totul va fi bine atat timp cat eu il asigur de asta. Stie ca sunt si voi fi mereu acolo pentru el, asa cum am fost din prima clipa.

Articole pe aceeasi tema

5 Comments

  • maria c
    12/03/2019 at 2:25 pm

    Da ce ? Vb de maimuta ca si cum ar fii paria lumii. O maimuță dresata e una chinuita prin bataie la fel ca toate animalele salbatice dresate. Un copil e ca o maimuta prin felul de a fii liber nu ca copilul e maimuta era o metaforă…

  • Ioana Banana
    14/03/2019 at 2:22 pm

    Oh, God! Sper sa nu te citeasca :))))
    Si sa stii ca eu chiar cresc o maimuta…Una din aia care face ce vrea, cand vrea, comica si plina de sotii.. Si singura s-a dresat asa! <3

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      14/03/2019 at 8:00 pm

      Cred ca e foarte faină maimuțica ta, iubibilă așa 🙂

  • Andreea
    13/04/2019 at 1:51 pm

    Incredibil, peste ce mama denaturata ai putut sa dai, nu-i asa?
    Doar o persoana frustrata ar putea spune astfel de lucruri. Nu stiu prin ce fel de cercuri te invarti tu, probabil tot printre “influenceri” d-astia ca tine, de ai vazut tu mame care isi lasa, vezi Doamne, copiii plangand singuri si abandonati in camera lor…dar, ma gandesc, probabil acei copii se simt la fel de abandonati ca si copiii tai cand ii lasi cu bona, sa te duci la sala, filmari, datenights si alte evenimente mondene… Cum te simti cand denigrezi stilul altor parinti, doar din simplu fapt ca probabil impun niste limite copiiilor? Si nu stiu daca ai observat, dar am folosit “probabil” de vreo 2 ori in toata polologhia mea, in comparatie cu tine, care ai tras concluzie finala ca acea mama creste o maimuta si nu un copil!!!

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      13/04/2019 at 8:04 pm

      Hei! Treaba-i ca nu ai inteles despre ce-i vorba in articol, dar ai zis sa lasi, totusi, un comentariu pe stilul dat in cap. Sa stii ca exisa viata si dupa copii, si sociala si sexuala si de toate felurile, e ok sa o traiesc fix cum simt si fara sa roada pe cineva grija de asta, gen pe tine. Nu denigrez stilul altor parinti, ma folosesc de o ocazie sa trag niste semnale de alarma apropo de nevoile bebelusilor. E ok, nu sunt pentru tine semnalele de alarma, tu nu ai inteles articolul. Inca ceva, pentru ca observ ca esti la curent cu viata mea, stii de filmari, de evenimente, de sala, de iesiri, de bona, nu ma mai urmari, nu are sens. Nici mie nu-mi face placere, nici tie nu-ti face bine. Nu inveti nimic si acumulezi acolo niste suparari. E pacat! Chill & move on! 😉

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.