Dintre toate lucrurile pe care le gătește M, putine la număr, vorba fie între noi, asta e mâncarea mea preferata. Așa îmi place să sorb liniștita dintr-un pahar cu vin roșu, până termină el de gătit vita. Durează vreun sfert de ceas treaba, apoi mâncăm cu toții. Mă rog, acum o las mai moale cu vinul și cu statul în tihnă, dar de mâncat vită dintr-asta cea mai bună tot mănânc.
Așa că, dacă vreți să vă puneți soții la treabă, ha, ha, sau vreți sa încercați chiar voi rețeta, eu l-am rugat pe M. să mi-o dicteze. Se face ușor, să știți.
.
Luați carne de vită fragedă, gen vrabioara. Deci cea mai moale. 1 kg pentru 3-4 porții.
- Tăiem carnea fâșii.
- Adăugăm sare, piper, ulei de măsline. Lăsăm cam 15 minute să se întrepătrundă gusturile.
- Punem carnea intr-o tigaie antiaderenta, fără ulei, fără nimic, pentru ca are deja ulei. Și fără apă. Carnea își lasă un suc. Amestecam din când in când, ca sa se gătească uniform.
- După ce s-a rumenit carnea și și-a lăsat sucul, adăugăm un pahar de vin alb (sec sau demisec).
- Punem capacul și lăsăm să fiarbă, până când sosul începe sa scadă. Mai și amestecăm în timpul ăsta. Carnea trebuie sa rămână frageda, nu prăjită bine, deci trebuie sa mai aibă și nițel sos la final.
- Închidem focul și lăsăm puțin mâncarea în tigaie, cu capacul pus.
Servim în farfurie adâncă, așa: carnea cu puțin sos întâi, apoi rucola; sare, piper și ulei de măsline pe frunzele de rucola (după gust), fâșii de parmezan și totul stropit cu câteva picături de oțet balsamic.
E bună tare combinația, vă spun, simplă și bună. Dacă mai e gătită și cu drag, foarte posibil să fie printre cele mai gustoase feluri de mâncare pe care ați pus gura vreodată.
