Tot aud la știri ca numărul cazurilor de violenta domestică a crescut considerabil, de când cu izolarea. In alte situații, chiar dacă nu se ajunge la loviri, cei doi parteneri se ceartă de dimineața pana seara și habar nu au dacă relația lor va sfarsi întreagă, după perioada asta lunga de stat numai in doi.
.
Adevărul este ca acum, mai mult ca niciodată, tu nu ai unde sa fugi de el, el nu are unde sa fuga de tine, tot așa cum nu puteti fugi de voi. Sunteți ceea ce sunteți și vedeți ce va leagă, dincolo de alergătura de toate zilele cu jobul, copiii, cumpărăturile, dincolo de ratele la banca și de cele doua-trei vacante pe an. Poate tot ce trăiești este o cumplita relație abuziva, din care nu ai sprijin și putere sa ieși. Poate iubirea și respectul s-au dus de mult ori poate, dimpotrivă, acel împreuna la bine și la rău, până la adânci bătrâneți, încă stă în picioare. Relațiile se înfățișează acum în toată goliciunea lor, unele clădite pe o bază solidă, altele atârnând de un fir de ață, câte uși închise, atâtea adevăruri în spate.
.
Pentru mine și M, primele zile de izolare au fost dificile. M-a lovit dur schimbarea, sunt oricum foarte sensibila in perioada asta, din motiv de sarcina aflată pe ultima suta de metri și atunci am căzut intr-o stare nu prea plăcută, sa zicem. Ideea este ca după câteva zile de tăcere dureroasa si de fiert in suc propriu, ne-am spus tot ce-am amânat iar și iar, atunci când eram prea ocupați să alergăm după lucruri care contează mai puțin. Ne-am eliberat supărările, eu mi-am plâns durerile, el și-a făcut ordine in gânduri, mi-am făcut și eu ordine intr-ale mele. Apoi am zis stop și de la capăt! Asta e situația: tragem la aceeași căruță, cum încercam sa facem de 17 ani încoace sau o luam pe arătură, tocmai acum, când nevoia de a fi uniți e cea mai mare? Cu doi copii in casa și al treilea in burta, plus atâta amar de relație in spate, luatul pe arătură nu putea fi soluția. Așa că ne-am trezit mai uniți ca niciodată și mai convinși ca nu puteam avea un partener mai bun, alături de care sa iesim basma curată din izolare, din pandemie și din orice alta încercare pe care viața ne-ar da-o.
.
Luăm lucrurile așa cum vin și nu uităm să ne spunem că va fi bine! Vorbele astea simple și atitudinea lui calmă mă ajută cel mai mult. Suntem singuri între patru pereți și-o bucățică de curte cu doi copii, doi căței, un motan și un pește. De luna viitoare va mai apărea un copil în familia noastră și, cel mai probabil, tot singuri vom fi cu ei. Curățenia, gătitul, îngrijitul curții și al animalelor, totul este o muncă de echipă, pentru că altfel nu prea ar mai fi.
.
Între toate astea, îndesăm și lucrul de acasă pentru mine și M., plus școala lui Albert online, timp în care cel mic are nevoie de activități care să îl țină departe de fratele lui, dar și să îi ocupe timpul într-un mod educativ și distractiv. Asta cu ocupat frumos timpul copiilor, astfel încât să nu o ia razna, nu-i cel mai ușor lucru, așa că se mai întâmplă să obosim și să îi lăsăm la ecrane. Încercăm să ne iertăm pentru asta. Și pentru extra porțiile de salam de biscuiți pe care îi lăsăm să le mănânce, pentru serile în care închidem ochii că nu și-au făcut duș sau nu s-au spălat pe dinți, pentru mâncatul în pat.
.
N-avem scopuri mari pentru perioada asta, nu ne-am propus să învățăm limbi străine, să facem pătrățele pe abdomen, să ne transformăm copiii în profesori universitari, să citim biblioteci, să gândim afaceri. Vrem să fim bine, să ieșim întregi din tot și să ne bucurăm de acest împreună pe care îl avem. Gătim, citim, ne jucăm, râdem, dăm cu mătura și cu aspiratorul, mâncăm, visăm, suntem sănătoși împreună.
.
Unul dintre cele mai frumoase lucruri a fost faptul că am reluat amenajarea camerei puiului din burtică. Am comandat pe internet ce am putut și M. muncește de dimineață până seara să pună în ordine camera fetiței noastre. Dar își găsește timp și să dea cașcavalul pe răzătoare, atunci când le fac pizza copiilor, să pună vasele în mașina de spălat, să taie legumele pentru ciorbă, să dea cu aspiratorul, să tundă iarba, să ducă gunoiul, să facă aprovizionarea pentru casă.
.
Băieții mei înțeleg că de săptămâna viitoare intru în luna a noua de sarcină, motiv pentru care nu mai sunt la fel de zglobie ca înainte. Am dureri de spate și de burtă, obosesc ușor, mi se mai umflă picioarele și corpul cu totul către seară și atunci ei mă protejează cum pot. De ajutat m-ar ajuta și negravidă, acum, însă, cu atât mai mult le simt sprijinul. Aștia mici îmi fac masaj la spate și mă mângăie pe burtă, M.îmi aduce în fiecare dimineață cafeaua la pat (dar în fiecare dimineață, e printre cele mai bune momente ale zilei), Albert îmi pune pe youtube filmulețe vesele, la care știe că râd cu gura până la urechi, de fiecare dată.
.
M. mă iubește mult. Mă iubește nu cu vorbe, cât cu fapte, mă încurajează, mă face să simt că va fi bine, oricât de mare mi s-ar părea răul din jur. Așa e el, nu-mi aduce flori și cadouri, nu mă surprinde cu vacanțe romantice, dar știu că dacă mă prabușesc, e acolo să mă prindă. Nu degeaba i-am făcut trei copii. Deocamdată… 🙂
.
Cred că atât timp cât ai alături omul potrivit, altfel faci față încercărilor și altfel îți gășești resursele să mergi mai departe, indiferent de ce ți-ar da viața. Sper din suflet să vă fi prins perioada asta de izolare alături de adevărata voastră jumătate. Altminteri, mi-aș dori ca atunci când va trece nebunia, să luați niște decizii corecte pentru binele și fericirea voastră. Sănătate multă!
In atatia ani de lucrat de acasa ai sotului, m-am obisnuit… stii… Azi chiar multumeam Lui Dumnezeu ca am 2, ca, dupa ce-mi fac eu activitatile cu ei, se joaca asa de frumos impreuna, s-au obisnuit si mi-e drag sa-i aud cum se prostesc, cum isi construiesc castele, cum fac filmulete cu tableta si altele d-ale lor. Intr-o zi, si-au schimbat hainele:. fiica-mea a avut ideea, iar baietelul e asa docil, ce mai am un Capricorn si-un Taur care se inteleg bine de tot, desi-s amandoi cu cornite.
E profund si articolul asta, Ruxandra, parca pe ultima suta de metri, esti si mai inspirationala. Sa fim sanatosi, Paste linistit iti doresc! 🙂