Sarcina nu poate fi reprogramată. Sunt amintiri pe care pandemia ni le ia pentru totdeauna

Sarcina nu poate fi reprogramată. Sunt amintiri pe care pandemia ni le ia pentru totdeauna

Știu ca trăim vremuri cumplite, in care cu toții pierdem momente, lucruri, amintiri, chiar oameni dragi. Este imposibil să scăpăm neatinși de efectele pandemiei, ale izolării și ale noii realități, la care, cumva, trebuie sa ne adaptăm. Și pentru ca perioada asta m-a prins in ultimul trimestru de sarcină, înțeleg mai ales frământările viitoarelor mame. Sunt cu tot sufletul alături de ele, de toate gravidele, chit ca așteaptă primul copil, al doilea sau poate pe al treilea, asemeni mie, al cincilea, al zecelea. Fiecare sarcina este unica și fiecare pui special. Fiecare mamă merită sa se bucure de cele 9 luni cu omulețul in burtica și de restul vieții cu el in brațe și suflet.
.
Nu sunt doar ecografii ratate, o petrecere pentru bebeluș de care nu vei mai avea parte, o ședința foto de maternitate pe care nu o mai poți face. Sunt amintiri pierdute pentru totdeauna. Una dintre cele mai frumoase perioade din viața ta va fi veșnic marcată de faptul ca a avut loc în timpul pandemiei.
.
Partenerul nostru nu ne mai poate însoți la ecografii, nu ne mai poate ține de mâna în timp ce îi aducem pe lume copilul și nu își mai poate cunoaște fiul sau fiica înainte de externare. Sunt trei zile pierdute, primele trei zile din viața copilului său și din noua voastră viață împreună.
.
Sarcina oricum vine la pachet cu multe semne de întrebare, nașterea și perioada postpartum la fel. Acum, insa, cand sistemul sanitar este zguduit din temelii de lupta cu virusul ăsta cumplit, povara de pe umerii viitoarelor mame este imensa. Știi ca orice ai face, oricât te-ai proteja, tot vei ajunge la spital, intr-un spital in care acum nu-și dorește nimeni sa fie.
.
Visam la ora magica, contact piele pe piele, poate o naștere vaginala fără epiziotomie ori o naștere naturală după cezariana. Pandemia ne-a omorat toate aceste gânduri, ne-a mai lăsat doar speranța ca vom intra pe usa spitalului neinfectate și vom ieși la fel. Și noi, mamele, și puii din noi.
.
Mă tot gândesc cum vom proceda când va veni vremea să nasc. Oare voi conduce singură până la spital? Cu cine mi-aș putea lăsa copiii de acasă, în cine să am încredere că poate intra în contact cu ei? Dacă voi începe să am dureri în miez de noapte, ce voi face? Mai locuim și la o oră distanță de spital, în afara Bucureștiului… E un puzzle cu mult prea multe piese, pe care sperăm că vom reuși să le punem cap la cap, îniante să nasc. Deși, în vremurile astea, nu pot exista certitudini sau planuri bătute în cuie.
.
Nu e vorba că ne victimizăm. Noi, viitoarele mame, rămânem recunoscătoare pentru ca suntem sănătoase și pentru celelalte lucruri bune din viața noastră. Suntem puternice, suntem niște luptătoare și știm ca vom învinge, doar purtam in noi cea mai importantă motivație, o noua și fragilă viața. Însă apreciem orice vorba frumoasa, orice dovada de empatie și orice încurajare, venită oricând și de oriunde.
.
Asadar, în cazul in care cunoașteti viitoare mamici, poate reușiți sa le Trimiteți un gând bun și sa le asigurați de sprijinul vostru in aceasta perioada. Contează enorm!

Articole pe aceeasi tema

3 Comments

  • Rodica Fratila
    17/04/2020 at 5:17 am

    Hey mamico, capul sus! Da, traim vremuri grele si probabil mai bune nu or sa fie nici in viitor! Acum trebuie sa stai cu gandul doar la bebelusa, sa ramai pozitiva atat pt ea cat si pt ceilalti doi! Noi mamele avem un dar divin, sa fim mame! Avem in jurul nostru o aura protectoare de la cineva de sus! As zice sa te concentrezi mai mult pe hainute de fetita, mai ales ca e prima fetita, dupa doi baieti 😍😍 si sa te gandesti ce bine o sa ii prinda avand doi frati mai mari! Sunt acolo sa o apere tot timpul…gata lasa melancolia, in curand o sa dai viata! Asta e divin! Te pup si incearca sa te detasezi putin de tot ce sa intampla! Discuta cu medicul tau cateva detalii despre ce urmeaza, poate asa te mai linistesti putin! Gata cu melancolia…trebuie sa fie veselie! Nastere usoara iti doresc! Ceva variante de nume aveti? Pupici

  • Andreea Chelaru
    17/04/2020 at 4:11 pm

    Draga Ruxandra,
    Aceleasi ganduri imi strabat mintea de ceva vreme si oricat as vrea sa nu le las sa ma afecteze, in sufletul meu se da o lupta continua. Sunt o viitoare mamica ce isi asteapta minunea, acum sunt in luna a 8 a si ma gandesc inevitabil ca minunile noastre au ales sa vina pe lume in astfel de momente pentru a ne face mai puternice, pentru a ne reaminti ca miracolul vietii si forta mamicilor e dincolo de orice virus sau temeri incoltite in vremurile pe care le traim astazi.
    Iti doresc sa te bucuri de minunea ta indiferent de haosul prezent, in linistea si armonia povestii voastre!
    Cu drag,
    Andreea

  • Carmen Popa
    19/04/2020 at 7:08 am

    Hey Ruxandra!
    Sunt in aceeasi situatie, am 39 de săptămâni, la a 3a sarcină și mai rău de atat, nașterea la spitalul de stat mi-a dat totul peste cap, deoarece trebuie să aștept ca sarcina sa se declanșeze acasa!
    Locuiesc la o ora de spital, am un bebe voinicel ( aprox 4,5kg)😊 si nu știu sincer cum va decurge totul.
    Sper si ma rog ca totul să fie bine pentru amândoi! Dumnezeu e mai aproape ca oricand in aceste zile si nu ne va lăsa, pe noi mamele , la greu!
    Sărbători luminate si naștere ușoară!

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.