Vacanța în străinatate cu un bebeluș. Drumul cu avionul, masa, somnul și activitățile (+video)

Greu tare ne-am hotărât să plecăm în Egipt, la începutul lunii aprilie. A fost prima noastră vacanță în străinătate, de când cu pandemia, și primul zbor al Avei cu avionul. Am avut mari emoții cu plecarea și am întors situația pe toate părțile. Ba chiar am luat in calcul să o lăsăm acasă pe Ava, pentru siguranța ei, în primul rând. Da, o alăptez, dar chiar și așa, consultantul în alăptare m-a asigurat că nu ar fi fost un capăt de țară și nu ar fi însemnat sfârșitul alăptării. I-aș fi lăsat rezerve de lapte în congelator, pentru săptămâna în care aș fi lipsit de lângă ea și aș fi luat pompa cu mine, ca să îmi mențin secreția de lapte. Nu vă spun că am discutat și cu psihologul, care la fel mi-a spus: măi, nu-i cel mai bun lucru să lipsești de lângă ea o săptămână, dar nici cel mai rău. Dacă vrei să faci asta, go for it, va fi ok!

Ne tot gândeam, Ava este un copil pe care nu l-am dus vreodată în mall, în astea 11 luni de viață, a intrat în supermaket de vreo 2 ori, preț de câteva minute, numai  pentru că am fost nevoită să o iau cu mine. Am evitat spatiile închise și aglomerate cât am putut, deci sigur înțelegeți de ce ideea unui drum cu avionul, plus șederea într-o țară străină ne înspăimântau.

De plecat voiam enorm să plecăm, simțeam nevoia acestei vacanțe, mai ales pentru băieți. Urma și ziua lui Albert, fix pe 12 Aprilie, fusese și ziua lui Aris, în martie. Și am realizat, cu toate emoțiile, toată grija pentru siguranța Avei, toată dorința mea de a petrece mai mult timp cu băieții și de a sta puțin și liniștită, că eu fără fată nu pot. Nu pot și gata. Aș fi leșinat de dorul ei timp de o săptămână, 7 nopți, 8 zile. Numai gândul de a o lăsa acasă mă făcea să plâng, așa că am luat-o. M-am linșitit, m-am îmbărbătat și am hotărât că asta e singura cale.

Pregătirile pentru vacanță

Ne-am hotărât să plecăm pe ultima sută de metri, cu vreo două săptămâni înainte de vacanță. Ne era teamă că se pot schimba lucrurile, cine știa ce carantină ne-ar fi putut aștepta la întoarcere sau ce alte restricții, fie în Egipt, fie apoi, în România, dacă am fi plănuit vacanța mai din timp. Ceea ce a însemnat și un preț mai mare, dar n-am avut ce face.

Hainele Avei 

Bun, odată plecarea bătută în cuie, cu hainele Avei trebuia să rezolvăm cumva: în România erau vreo 10 grade, în Egipt vreo 30. Lesne de înțeles că nu îi mai veneau rochiile de vara trecută, așa că a trebuit să îi găsesc pălarie de soare, haine cu protecție solară, chiar și ochelari de soare (bine era să și-i fi ținut la ochi, că tare utili mai sunt), plus rochii, pantaloni scurți, tricouri, ce poartă fetițele vara. În magazinele de la noi nu prea le băgaseră, până la urmă am găsit ce-mi trebuia pentru ea la prietenii de la Adinish și de la Pufu Shop. Plus că mai avea din iarnă vreo 2 rochii, care puteau fi purtate și când e mai cald.

Testul PCR

De testat nu a trebuit să o testez, egiptenii cer test PCR negativ doar pentru copiii peste 6 ani. Deci doar băieții au intrat in categoria asta.

Ce am luat cu noi pentru masa Avei

Cu mâncarea Avei ne-am făcut iar enșpe mii de griji. Am ales cu grijă hotelul, cei de la agenția de turism s-au asigurat că vom putea cere acolo hrană specială pentru Ava, gătită sănătos și fără sare. Ca să fim extra siguri, am sunat și noi de vreo două ori la hotel, până ne-au spus clar că da, vor lua in considerare ceea avem nevoie și vor rezolva.

Mă rog, ca să dorm eu super linșitită, am pus în bagaje și aparatul Avei 2 în 1 de gătit cu abur, plus că am luat o valiză întreagă, efectiv, cu borcănașe bio de mâncare pentru bebeluși, diverse gustări pe bază de legume, biscuiți fără zahăr, am pus acolo și niște pâine făcută de noi in dimineața plecării (care în 2 zile s-a făcut beton). Iar Ava fiind și alăptată, orice ar fi intervenit, lapte pentru ea tot s-ar fi găsit.

I-am mai pus în bagaje bavețica ei de la Adinish, care e super ușor de curățat și fără de care nu îmi închipui diversificarea, două lingurițe (deși am folosit și de la restaurant), un bol pentru bebeluși și vreo două recipiente cu capac.

Am fost întrebată dacă i-am luat apă din țara și nu, chiar nu mi-am pus problema asta. A băut din apa îmbuteliată de la hotel, cu care am spălat-o și pe față și o clăteam și pe mâini și gata. Nu am avut probleme. Scutece, în schimb, i-am luat suficiente, chiar nu știu pe unde am fi găsit acolo și nici chef de căutat nu aveam.

Zborul cu avionul

Foarte important, ca totul să meargă lin, am ales o oră rezonabilă de zbor, în funcție de somnul ei. Asta a însemnat că am pierdut practic o zi, am ajuns abia seara în Egipt, dar nu a contat, trebuia să reducem disconfortul ei cum puteam. Din același motiv am solicitat și transport privat de la aeroport la hotel, în sensul că au trimis o mașină doar pentru noi, care să ne ducă țintit, fără să mai oprim la diverse hoteluri, pentru a lasa restul turiștilor. A, și am luat în calcul și distanța aeroport-hotel, era foarte important ca după nu știu câte ore prin aeroport și avion să nu mai pierdem mult timp și pe drumul pana la hotel.

Pentru călătoria cu avionul, i-am luat și mâncare gătită: i-am făcut niște paste cu legume fix când sa iesim din casa și i le-am luat calde, într-un recipient (le-a mâncat în aeroport). Plus banană, iaurt, niște pâine făcută de noi, câțiva biscuiți fără zahăr, apă. Pe lângă mâncare, am avut la îndemâna scutece, șervețele umede și uscate și haine de schimb. Și, desigur, jucării: cartea ei senzorială, o cutiută muzicală mică și care ii place mult, vreo 2 jucării de ronțăit. Ne-au lăsat fără probleme cu mâncare și apă pentru Ava în avion (chiar și pentru băieți, dar la ei nu prea a fost nevoie).

Căruciorul l-am putut lua până la ușa avionului, de unde l-a preluat cineva și l-a dus la cală. Dar și de chestia asta ne-am interesat înainte, să putem păstra căruciorul prin aeroport și să nu îl predăm odată cu bagajele.

Aveam și sistemul de purtare la noi, in caz de orice. Și l-am folosit și pe acesta.

Per total, călătoria cu avionul a decurs bine. Ava și-a găsit de lucru cu jucariile ei, dar și cu un pliant găsit în avion, o pungă, o etichetă, o sticlă goală. Am vorbit și noi cu ea, s-a mai întors la scaunele din spate, a mai ronțăit din gustările ei, a dormit. Nu a fost nevoie să o plimbăm în brațe prin avion, deși am văzut părinți care mai făceau asta.

Pentru a evita problemele cauzate de presiune, se spune că este bine să alăptezi bebelușul la decolare și la aterizare. Eu am încercat asta și am descoperit că nu există vreo regulă, poate simți disconfort si poate plânge, deși este alăptată, sau dimpotrivă, poate să fie bine, veselă și să nu aibă probleme, deși nu este alăptată. Dacă vorbim de copilași mai mari, se recomandă să li se dea să bea cu înghițituri mici sau să mestece gumă, tot pentru a ajuta urechile să se acomodeze schimbărilor de presiune.

E bine să luați în calcul că toată călătoria durează ore bune. Pe lângă cele 3 ore de zbor, ni s-a cerut să fim în aeroport cu 3 ore înainte, plus posibile întârzieri ale avionului, plus ridicare bagaje, toate nebuniile de formalități de le egipteni, faptul că acolo nu îți dă nimeni prioritate doar pentru că ai un bebeluș, oricât ar fi de obosit sau de agitat bebelușul (mai tare strâng oamenii rândurile). Nu uitați și de transferul la hotel, deci una peste alta, stai mult și bine cu cel mic sau cei mici pe drumuri. Dar dacă ești pregătit cu tot ce le trebuie, înarmat cu răbdare și bună dispoziție, se rezolvă toate. Așa cum a fost și în cazul nostru.

Am ajuns în Egipt

In Egipt a fost mai recișor în primele zile, adică de geacă groasa seara, dar eu eram pregătită cu haine pentru orice vreme. Putea să ningă sau puteau fi 30 de grade, mă descurcam. Si 30 de grade chiar au fost, de prin a treia zi. Mă rog, pe Ava nu am expus-o la soare, evident, mereu protejata cu pălăria, cu haine cu protecție solară, în cărucior, la umbră. Doar dimineața foarte devreme și seara ce o mai vedea soarele puțin.

In primele două zile am stat lângă ea, în cameră, ca să își facă somnul de prânz. Apoi am realizat că în alea 2-3 ore cât doarme ea, mă pot relaxa, mă pot bronza, chiar mă pot bucura de vacanță. Așa că nu am mai culcat-o în cameră, în zilele următoare, ci afară, lângă noi. Am găsit un loc ideal, la umbră, lângă piscină, ea îmbrăcată în haine cu protecție solară, așezată în cărucior, acoperită în așa fel încât să fie protejată de soare, dar să poată respira și aer curat. Nu se odihnea chiar ca în cameră, mai era și ceva gălăgie, dar tot lega orele ei de somn, și la final toată lumea era mulțumită.

Somnul de noapte, în schimb, nu i-a mai fost la fel de lin ca în țară. Ea doarme acasă în pătuțul ei, in camera ei și toată noaptea, in mod normal. Și aici a avut pătuț și colțișor al ei de dormit, dar tot se trezea de câteva ori noaptea, lucru cu care chiar nu sunt obișnuită. Mă rog, o alăptam, adormea, iar se trezea, o luam de la capăt. Mare lucru cu alăptarea, ajută în atâtea situații.

Ce a mâncat Ava în vacanță

I-am pregătit fructe la aparatul ei cu abur sau i le-am oferit proaspete, ca atare (banane și căpșuni) ori sub formă de piure: mere, pere, piersici. De la masă i-am dat ou fiert, iaurt, unt, a mâncat în primele două zile și pâine adusă de noi sau legume crude precum roșii și ardei gras. La prânz îi găteau ei piept de pui fiert și supă de legume. Nu variau prea tare legumele: morcovi, cartofi, broccoli. I-au pregătit și carne de vită, într-o zi, dar mi s-a părut ațoasă, așa că am cerut numai pui de atunci. Seara i-au făcut de vreo două ori paste cu roșii și cu ceapă. Le aminteam mereu să nu pună sare, să nu prăjească nimic, gustam totul înainte. Am stat puțin cu stres, nu a mâncat ea chiar ca acasă, unde i le gătesc cum știu, i le fac să fie gustoase, îi pun și usturoi, îi gândesc combinațiile, mă rog. Dar nici nemâncată nu a rămas. I-am dat și borcănașe de vreo două ori. Și țiți la greu, muuuult mai des decât acasă, aveam iar niște sâni plini de lapte pentru ea, care m-au ajutat și pe mine să arăt mai bine în costum de baie. :))

Video

Mai multe despre vacanța noastră în Egipt am povestit și la Neatza, iată imaginile:

Deci, se poate. Cu toate emoțiile pe care le-am avut înainte de plecare, iată că lucrurile s-au legat bine și am avut o vacanță frumoasă, în care ne-am simțit cu toții bine. Și în care mă bucur din suflet că au venit și bunicii, nu ca să aibă grijă de copii, cum aud adesea, căci copiii sunt în primul rând responsabilitatea noastră, a părinților, ci pentru că meritau și ei o vacanță frumoasă, la cât de mult muncesc.

Numai bine, vacanță frumoasă și fără peripeții, oriunde ați merge.