Vacanța în Franța

vacanta, viata cu copii, poveste amuzanta

Eram noi mici, eu și frate-miu, prin școala generală. Și avea mama o colega, doctoriță,  plină de bani tipa. Băiatul doctoriței, Alexandru, era cam de-o seama cu mine și îl creștea maică-sa in puf.
.
Într-o vara, îl duce doctorița pe Alexandru in Franța, in vacanța. Sa vada copilul Parisul și ce mai era de văzut pe acolo și sa se întoarcă in Bacău “culturalizat”, cum zicea ea.
.
Noi, restul copiilor, eram mai pe austeritate, așa. Mergeam vara la bunici, la țara, sau in tabără la Valea Budului, care e la 15 kilometri de Bacău. Deci aproape ca dormeai acasă, numai ca dormeai in alta parte și cu mai mulți copii. Era fain la Valea Budului, verdeața, căsuțe din lemn, insecte, păsări, cam așa.
.
În septembrie, copiii se întorc la școala, după o vară de umblat care pe unde a apucat, dar cel mai mult prin jurul blocului.  Trece ziua repede, toată lumea pe veselie, numai  Alexandru ajunge acasă plâns tot.
.
-Ce ai, puiule? Îl ia in primire maică-sa.
Ăsta mic nimic.
-Măi copile, ce e, te-a lovit careva, te-a supărat?
Tăcere.
-Da zi odată,  ca ma sperii!
La care Alexandru izbucnește:
-Toți copiii au fost in tabără la Valea Budului!!!
-Așa, și? raspunde maică-sa nedumerită. Iar el, furios si dezamagit:
-Numai tu m-ai dus la dracu’ in Franta!!!
.
Aha ha haaa!! Asta cu la dracu’ in Franta versus ce fain e la căsuțele de lemn din Valea Budului arată cam de cât de puțin au nevoie copiii noștri ca sa fie multumiti. Mult mai puțin decât credem noi. Iar praful din curte, baltile din cartier, cateva petice de iarba sau un pumn de pamânt cu râme pot bate lejer si la fundul gol statul intr-un hotel de 5 stele din inima Parisului. Si treaba cred e valabila pentru toti copiii, de ieri si de azi. Ei la origini asa sunt, stiu sa se bucure de lucruri marunte. Problema e ce se întâmplă pe parcurs.

Articole pe aceeasi tema

2 Comments

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.