Vacanta cu de toate

Am avut parte de toate cele in vacanta asta cu copiii: de la balaceala buna in mare si piscina, super bronz si castele de nisip ridicate pe plaja cu baietii mei, pana la mancat pe fuga si mai mult din picioare, episoade in care bebelusul a facut febra 40, nopti de nesomn. Per total, a fost ok. Mai mergem. Daca am supravietuit acestor zile pline, trecem noi peste orice. 🙂

Bagajele

Vacanta a debutat cu bagaje facute pe fuga, in fix 1 ora, chiar in dimineata plecarii. Stiu ca sunteti tentati sa spuneti ca nu-i posibil, dar totusi e. Mi-a iesit mie. Si nici n-am uitat nimic acasa (cel putin nimic vital). Bine, cumparasem cele necesare vacantei la mare gen palarii, slapi, creme de plaja, costume cu protectie UV, pampersi de apa, bla, bla, cu cateva zile inainte. Aveam si mai toate hainele spalate si calcate, bune de pus in bagaje si atat. Dar n-am gasit niciun pic de timp sa ma ocup de asta pana in ultimul moment.

In dimineata plecarii, asadar, am indesat rapid lucrurile in ce genti mi-au picat in mana, l-am trimis pe M. sa le puna in portbagaj, eu am luat copiii si gata, plecati am fost. M-am uitat in urma, nu mai luasem jumatate din casa cu noi. Foarte tare! E clar o schimbare fata de anul trecut, cand numai imensul landou al bebelusului ocupa jumatate din masina. Acum, Aris are un carut mic si pliabil, imediat il pui la pachet.

Exista o trusa de prim ajutor mereu la indemana prin casa si, cand e de plecat, doar o indes in bagaj. Contine termometru, antitermice, ser fiziologic, spray pentru gat iritat, diverse necesare pentru a pune pe picioare un puiut bolnavior. Deci mini farmacia nu ne-a lipsit.

Cu lopatele, galetuse, mingiute si altele trebuitoare pentru joaca in nisip nu ne-am batut capul. Aveam sa le luam de la mare, asa cum facem in fiecare an. Si aveam sa pierdem buna parte din ele pe plaja, tot asa, ca in fiecare an.

Ii cumparasem, totusi, lui Aris o mini piscina gonflabila, pe care am uitat-o acasa. Dar s-au gasit numeroase pe plaja, in care s-a balacit ca si cum ar fi fost ale lui (noroc de parinti si de bebelusi binevoitori). Oricum se plictiseste repede, deci in final m-am bucurat ca n-am mai carat-o.

Inceputul vacantei

Primele 3 zile au fost ok. Vreme frumoasa, apa marii calda ca ceaiul, copiii dornici sa se bucure de tot. Cat dormea asta mic, aveam si eu parte de stat pe sezlong in voie, sa ma prajesc la soare (la propriu, am venit taciune acasa) sau de cate o baie in mare. Cu Albert n-avem treaba, e baiat mare, isi gaseste ce sa faca fara sa te bata la cap, atunci cand ai nevoie de putina liniste.

Nici dupa Aris n-am alergat non stop, ca au fost activitati pe baza de lopatele si mingiute care sa-i ocupe frumos anumite intervale de timp. La un moment dat, a gustat cateva firicele de nisip. Nu i-au placut, asa ca a trecut la lins apa de mare de pe manute. Nici asta n-a fost cine stie ce, deci a cautat noi provocari: muscat din masinute si greble din plastic, din sezlonguri, din umbrele.

Pe plaja

Ca sa stam mai linistiti la plaja, le-am cumparat ambilor copii costume cu protectie solara. Si eu mi-am luat o bluza dintr-asta, foarte ok. Aris, cel putin, era blindat din cap pana in picioare, in cea mai mare parte a timpului: de la palarie cu protectie UV care ii ferea urechile, obrajorii si ceafa, pana la bluze si slipi (trasi peste scutece) din aceeasi categorie. Plus, i-am tinut departe de soare la orele considerate nepotrivite si am folosit din plin crema cu factor de protectie mare.

In funduletul gol nu sta nici unu, nici altul. Nu-i las, nu mi se pare ok din niciun punct de vedere. Am vazut, totusi, multi copii dezbracati comple (fete si baieti deopotriva), cu funduletul lipit de nisipul plin de scoici. Imi displace total ideea ca astia mici ai mei sa defileze goi in vazul tuturor.

La masa

La masa a fost complicat din start. Aris n-a stat in scaunul de masa nici in ruptul capului, asa ca trebuia sa mancam pe rand. Alti bebelusi, chiar mai mici decat al nostru, stateau linistiti in scaunele lor si rontaiau cate ceva sau isi gaseau de lucru cu jucarii din plastic ori cu lingurite. Aris nu. El trebuia sa traga toate sticlele de apa din frigidere, paharele si farfuriile de pe mese, sa alerge, sa exploreze, sa manance putin si sa fie argint viu mult.

Am mancat, asadar, pe rand. Unul statea cu bebe teleghidat, celalalt manca, apoi invers. Cu Albert, iarasi, n-am avut treaba.

Am carat borcanelele preferate de Aris cu mancare bio, in cazul in care nu avea sa-i placa nimic de la restaurant.

Dimineata, ne-am bazat pe fructe si iaurt, se gaseau de tot felul la masa, pentru pranz i-am ales supa de pui sau legume fierte si crude, seara iarasi legume, iaurturi cu cereale, gustari de fructe intre mese. Stiam ca restaurantele din complexul unde ne-am cazat sunt bune (venim aici de cativa ani). Nu a fost ca acasa, unde ii aleg mai totul bio, dar ne-am descurcat.

Bine ca are peste 1 an, ca pana atunci am fost mult mai precauta cu alimentatia lui, mai ales la partea cu sarea (de zahar nu mai spun). Oricum, si borcanelele cu mancare ne-au ajutat mult. Ma bucur ca al meu le-a acceptat mereu, in situatii de urgenta, aud ca alti bebelusi nu se ating de ele sub nicio forma.

Febra

Prin a patra zi, adica pe la jumatatea vacantei, bebe Aris a inceput sa faca febra. A debutat timid cu un 37,6, dar a evoluat imediat spre 39,7. Da-i cu antitermice la  4 ore (supozitoare, ca vomita siropurile), impachetari, stres, griji, nesomn. L-am trecut pe lapte de mama exclusiv (iar spun, slava Domnului ca inca alaptez, altfel nu stiu cum il linisteam) si l-am tinut la piept aproape non-stop. Alaptatul si  purtatul in sling mi-au vindecat bebelusul mai bine decat orice medicament.

Medicii ne-au recomandat antibiotic, bine ca M n-a acceptat si m-a incurajat sa asteptam. Puiul si-a revenit si fara. Ma rog, abia la finalul vacantei a fost din nou bine, in drum spre casa i-am recunoscut privirea vioaie de copil sanatos.

Febra a fost in primul rand de la dinti. Asa s-au hotarat ei, ca ar fi bine sa rasara in timpul vacantei si sa-mi chinuie puiul. Dupa fiecare noapte de febra si nesomn, ne asteptam sa ii gasim gingile pline de dintisori. Asa radeam noi: „Sa vezi ce are maine in gurita. Dinti albi si latareti cat cuprinde!”. I-au iesit doar doua masele, dar ne-au dat batai de cap ca niciunul dintre ceilalti dintisori de pana acum.

Pe langa febra, a mai avut si un ochi rosu, umflat si iritat, probabil de la nisipul de pe manute. Da-i cu ser fiziologic sa i-l mentii curat. Alta bataie de cap, ca nu suporta deloc serul. Asociat cu supozitoarele, care sunt cel putin la fel de neplacute, l-am cam chinuit pe micut. Doar am copii tare sanatosi, din fericire, dar uite ca se mai intampla sa vina asa neplacerile, in lant, taman cand ai mai putina nevoie de ele.

Ferit pe cat posibil de aer conditioat, tinut mai mereu in sling si alaptat, puiul si-a revenit chiar in preajma plecarii.

Cu bebelusul in vacanta

Adevarul e ca mi-a fost mult mai usor sa merg la mare cu un pui alaptat exclusiv (anul trecut am fost si in iunie-iulie si in august), decat cu un bebelus diversificat si teleghidat. Mizez pe faptul ca anul asta doar a fost putin mai complicat, de la anul e si Aris mai marisor si o sa se joace cu Albert, cat ne relaxam si noi.

Concluzii

Nu stiu de ce oamenii tind sa te avertizeze ca vacanta cu copii nu e vacanta. E clar ca lucrurile s-au schimbat de cand omuletii au aparut in viata noastra, dar, asa cum acasa gasim zilnic 1 milion de motive sa ne bucuram de ei si cu ei, in vacanta cu atat mai mult o putem face. Ai ziua intreaga de petrecut impreuna cu familia, nu mai ai stresul jobului, nu te mai gandesti ca trebuie sa faci curat, sa gatesti, poti pur si simplu sa petreci timp de calitate cu toti ai tai.

Da, mai poate aparea cate o problema de sanatate, un episod de febra, un cucui, o zgarietura. Asa e cu copiii, doar stiti. Chestiile astea vin si trec. Cu calm, pupici multi si poate ceva medicatie usoara, se rezolva. Cat despre mancat in picioare sau pe fuga si nesomn, nici de astea nu sunteti straini de cand cu copiii. Dar parca treci mai usor peste ele cand te afli intr-un loc frumos pe malul marii.

Vacanta fara griji se poate. Daca simti nevoia de asa ceva, lasi puii acasa, poate la bunici, si mergeti doar voi doi. Eu clar asta am sa fac dupa ce nu-l mai alaptez pe Aris. Visez la o saptamana fara copii, oricat i-as adora. Am nevoie de timp cu M. ca de aer. In orice caz, cele mai frumoase vacante si mai pline de bucurii pentru sufletul meu vor fi mereu acestea cu totii.

Pentru noi a fost asa, ca in poze, vacanta la mare. Chiar ne-am bucurat de ea, in ciuda a tot ce a intervenit pe parcurs. Abia astept sa mai mergem in fix aceeasi formula de 4. Prin august, de acum. Si apoi, candva, in formula restransa de doi.