De unde să învețe copiii generozitatea, dacă nu de la părinți?


Am zis sa profitam de vremea frumoasa de astazi si sa ducem copiii la Gradina botanica. Dupa mult plimbat, alternat cu alergat si suflat in papadii, ajungem la un ochi de apa, unde vedem o rata cu boboci. Copiii se bucura, la fel si eu, asa ca ne oprim sa ne uitam la rate cum inoata. Langa noi, o doamna, insotita de fetita ei de aproximativ 8 ani, hranea ratele. Aveau o plasa intreaga de paine. In general, luam si noi mancare pentru pasari, de data asta, insa, am uitat.

-Mama, avem paine? intreaba Albert, desi stia ca nu avem.

-Am uitat sa iau, imi pare rau.

-Ah, de am avea… Vai, cat mi-as dori sa hranesc si eu ratele. Cum sa facem rost de paine? Cum? Tot sirul asta de reactii era cu bataie la doamna de langa el, doar, doar i-o da si lui un colt de paine pentru rate. Femeia nimic. Il auzea, dar nu reactiona, ba chiar rupea mai cu spor painea si o arunca pasarilor. Si ea si cea mica, amandoua aruncau, insa mama se misca mai cu talent.

Atunci Aris, care la 4 ani e mai direct decat frate-su mare, se duce la femeie si ii spune:

-Doamna, imi dai si mie paine pentru rate, te rog? Sa stii ca nu am dat niciodata si as vrea sa vad cum e. Vorba fie intre noi, mai daduse de multe ori, dar i s-o fi parut lui ca are sanse mai bune sa primeasca ceva daca exagereaza.

Femeia nu reactioneaza nici la Aris, cel putin nu din prima. Dupa al treilea te rog, ii spune, fara sa se uite la el:

-Nu am.

Moment in care aud o aud pe fetita cum ii sopteste mamei:

-Dar mami, avem… la care femeia ii face semn sa taca: shhhh!!!

Deci fix asa, pe bune, era vorba de un amarat de colt de paine. Un colt de paine pe care fetita l-ar fi impartit cu drag, numai ca mama avea alte planuri. Si oricat de empatica mi-am propus sa fiu cu cei din jur, nu pot sa nu ma intreb cam ce determina un om sa se comporte asa? Mai ales cu niste copii. Mai ales de fata cu propriul copil. Nu gasesc nici o explicatie rationala.

Pana spre final nu am intervenit, am vrut sa vad cum evolueaza lucrurile si cum se descurca astia mici ai mei. Apoi am simtit ca nu mai era ok pentru ei sa las situatia sa continue.

-Aris, Albert, haideti sa mergem, le spun, in timp ce ii iau de mana si plecam de langa rate, de langa doamna si de langa fetita ei.

Ma gandeam ca ultima data cand am fost cu baietii mei la Gradina botanica, am luat de acasa doua paini. Si le-am impartit cu toti copiii cu care ne-am intalnit pe marginea lacului si care au vrut sa hraneasca ratele, asemeni copiilor mei.

-Mai stii, Albert, ii spun in timp ce ne continuam plimbarea si in ideea de a ramane cu ceva bun de pe urma experientei. Mai stii ultima data cand am fost aici si am impartit painea cu ceilalti copii? Isi amintea. Iti dai seama ce i-ai bucurat atunci, pentru ca le-ai oferit ceva ce si-au dorit?

-Asa cum as fi fost si eu, acum, daca mi-ar fi dat doamna din painea ei, imi raspunde

-Exact asa, Albert. De asta, mami, tu sa dai mereu. Gandeste-te ce fericit ai fi fost tu astazi sa primesti si ofera fericirea asta ori de cate ori poti.

A dat din cap. A dat si asta mic din cap, dar mai mult pentru ca daduse Albert, nu neaparat ca intelesese foarte bine lectia. Desi, sunt lucruri care le raman undeva, in subconstient, si la nivel de vorbe, dar mai ales la nivel de fapte. Si apoi le vor face la randul lor.

Asa cum spun mereu, copiii vin pe lume frumosi si buni, iar responsabilitatea este imensa sa ii mentinem asa. Nu-i pacat sa ne batem joc de tot bagajul asta sufletesc minunat cu care s-au nascut?

Articole pe aceeasi tema

3 Comments

  • MariaMirela
    30/04/2019 at 12:15 am

    Așa sunt și eu convinsă ca empatia, generozitatea nu se învață ci se dau exemplu dacă vrei sa-ti îmbogățești copiii și cu altceva decât lucruri ce se pot cumpara. Am trăit și eu cu picii mei momente ca acesta. Cel mai dureros văzând o bunica cu un mănunchi de baloane adunat de la o petrecere . Unul din nepoți ii cere un balon. Nu îl primește. Bunica se disculpa in fata micuțului ca sunt ale celeilalte nepoate. Ca adult ii mai pot găsi bunicii scuze ca faptul ca nepoata respectiva era privată de multe bucurii ale copilăriei din cauza metodei de parenting a părinților, ca nepotul era pe de alta parte cel care se bucura de o copilărie fără opreliști de data aceasta datorită unor părinți normali. Dar … nepoțelul a înțeles doar ca bunica nu i – a dat și lui un balon din cele multe …

  • Alexandra
    03/05/2019 at 5:26 pm

    Stiu ca mesajul articolului este altul, dar as vrea sa stiti ca nu este indicata hranirea ratelor cu paine.

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      05/05/2019 at 9:24 am

      Da, Alexandra, am despicat firul in patru si pe Facebook pe tema asta. Nu existau atentionari, in conditiile in care obiceiul este foarte popular acolo, in special in zilele calde de weekend. Nu exista nici hrana speciala de vanzare sau o informare corecta despre felul in care putem hrani ratele, asta daca e permisa in vreun fel hranirea lor. Pe de alta parte, ele traiesc in oras, printre noi, zboara peste tot, nu o data le-am vazut mancand bucati de paine, pizza, pufuleti sau mai stiu eu ce alte chestii mai mult sau mai putin comestibile ramase in urma oamenilor. La fel si pescarusii si tot felul de alte pasari.

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.