-Mami, la noi in clasa daca n-ai Stikeez esti praf!
-Aoleu, Albert, cum adica praf?
-Adica nu stiu cum, ca asa a spus F. si noi am fost de-acord. Da’ a zis sa nu-i zicem doamnei, ca se supara si nu se mai joaca cu noi.
-Pai si cine n-are Stikeez?
-Toata lumea are. Dar daca n-ar avea, vreau sa zic, atunci ar fi praf.
I-am explicat cum e cu vorbitul frumos, iar el mi-a povestit, in schimb, cum sta treaba cu Stikeez. Cu asa lux de amanunte si cu atata pasiune, de-ai zice ca vorbea de navele spatiale pe care tocmai le proiectase. Nu tineam neaparat sa stiu chiar tot, dar aici nu era pe vrute, era pe obligate.
-Si trebuie sa ai album, mami, e musai sa ai album, ca daca n-ai si ai doar saculet nu merge, ca ala e pentru dubluri si atat. Si Stikeez au nume (mi le-a insirat pe toate) si culori si se lipesc uite-asa, si noi ne jucam cu ei si ii schimbam intre noi si uite cum ne jucam cu ei! Uite! Te uiti? Vezi? Zi ca da!
Mi-a facut capul calendar cu Stikeez ai lui.
Asta era la campania trecuta.
De atunci am invatat ca la Lidl mergi daca ai nevoie sa cumperi mancare si lucruri pentru casa, dar si daca n-ai nevoie. Cand e campanie, vrei sa primesti Stikeez. Cand nu e campanie, mergi preventiv, in caz ca baga Stikeez, vrei sa fii primul care pune mana pe ele. Dincolo de asta, mergi ca-ti plac produsele, dar aici intram in alta poveste, centrata pe dulciuri, iar eu sunt mare pofticioasa, deci mai bine nu, ramanem la personaje gumate.
Acum au aparut Stikeez cu chef de fotbal. Albert are deja albumul, saculetul, cateva dintre cele 25 de personaje si un motiv numai bun sa ma care zilnic la magazin. Se intampla sa fim la doi pasi de casa si, tocmai cand respir usurata ca doarme bustean pe bancheta din spate, deschide brusc ochii si ma ia la intrebari:
-Avem lapte?
-Avem.
-Paine avem?
-Avem si paine.
-Oua, rosii, carne de curcan, cartofi, mere bio?
-Avem de toate.
-Da, dar n-am eu colectia Stikeez Cup completa, asa ca hai la Lidl.
Am mers si pentru mai putin de atat, gen o pofta nebuna de turta dulce imbracata in ciocolata pe care o gasesc doar acolo sau de paine dintr-aia cu seminte, asa ca intorc masina, ocolesc nu stiu cat pana la magazin, parchez si incep sa umplu cosul, pana aproximez ca e suficient cat sa obtina Albert un Stikee.
Aud ca sunt si cumparatori care le refuza. Nu stiu, noi nu am vazut. Insa oameni care se uita insistent si cu subinteles la prada ta de figurine simpatice gasesti pe toate drumurile. Si eu, da si eu, fac parte din categoria asta: stau si masor din priviri fiecare cumparator dinaintea mea, dar si de la casele dimprejur si sunt gata in orice moment sa profit de “naivitatea” celui care ar refuza un Stikee. Poate domnul cu baxul de apa renunta de bunavoie, poate baiatul cu sapca rosie, poate batranica din stanga, poate… Aoleu, m-a prins si pe mine mania asta, gata, recunosc. Cica pentru copil. Da de unde, ard si eu de nerabdare sa vad colectia completa si fiecare Stikee frumos asezat pe locul sau din album.
Uneori, cand dublura devine triplura si deja toti colegii au personajul respectiv, Albert se indura sa imi dea si mie un exemplar. Mi-l lipeste de ecranul laptopului (nu-i bai, ca nu lasa urme) si ma pune sa-i promit ca am sa am grija de el ca de ochii din cap si ca, in caz ca se razgandeste, am sa i-l inapoiez imediat, fara comentarii si fara drept de apel. Batem palma si imi iau in primire rasplata. Pentru Stikeez ai mei n-am saculet, doar o punga din plastic, pentru ca oricum mi-i cere inapoi cand mi-e lumea mai draga.
Acum i-a descoperit si bebelusul. Urati-mi succes sa ii explic unui copil de 1 an ca dragalaseniile alea gumate si multicolore nu sunt de mancat, ci de jucat. Nicio sansa, deci avem grija sa tinem albumul cu personaje si saculetul cu dubluri departe de manutele lui curioase si mai ales de cei 6 dintisori perfecti, care abia asteapta sa se infiga in Stikeez.
Stiti ca exista si o aplicatie dedicata Stikeez Cup? Se gaseste in App store si pe Google Play, deci distractia continua si pe smartphone sau tableta. Desi eu prefer jocurile lor din viata reala, cele despre care Albert imi povesteste ca se contureaza in fiecare pauza intre el si colegii de clasa. Numai sa nu se certe si sa se abtine sa spuna cuvinte dintr-alea de starnesc hohote de ras, gen “chiloti” sau “part” si atunci vor putea sa isi aduca albumele in continuare la scoala si sa croseteze povesti si jocuri in jurul personajelor. Fete si baieti deopotriva, fie ca se pricep sau nu la fotbal, toata lumea se distreaza cu pase si goluri intre micii lipiciosi, ca, vedeti voi, albumul asta se transforma in teren de fotbal.
Deci asa ramane cum am zis, pana completam colectia, tot la vanatoare de Stikeez mergem. Zilnic. Si apoi stam cu sufletul la gura in asteptarea campaniei urmatoare, cand cine stie ce simpaticosenii dintr-astea colorate or sa ne mai faca cu ochiul.
