- 1 kg de ciuperci (Pleurotus și champignon, în cantități egale)
- 1 morcov mic
- 1 ceapă mare
- 2 cartofi
- vreo 5 căței de usturoi
- 200 ml smântână pentru gătit
- o mâna de parmezan
- unt și ulei de măsline pentru călit
- sare și piper
Am topit vreo 50 de grame de unt într-o tigaie. Am adăugat și ulei de măsline, am lăsat sa se încingă. Am pus la călit rondelele de ceapă, morcovul tăiat în 3, apoi am adăugat ciupercile tăiate și ele în bucăți. Ciupercile lasă o zeamă. Am amestecat și am lăsat pe foc până s-a evaporat zeama respectivă. Apoi am pisat acolo cățeii de usturoi, am mai amestecat puțin. Am pus și cartofii cruzi, tăiați cubulețe. Am acoperit totul bine cu apă (vreo 2 degete peste legume, este important să fie suficientă, ca să nu iasă prea groasă supa) și am lăsat să fiarbă. Am adăugat sare și piper.
Când legumele au fiert, le-am dat prin blender. Am pus din nou oala pe foc, am adăugat smântâna pentru gătit, am mai dat 2 clocote, la final am pus o mână de parmezan și gata, am închis focul. Dar n-am uitat să gust ultima dată și să potrivesc de sare și piper.
Cu morcovul n-am știut ce să fac, intenția era să îl tai rondele și să i-l pun lui Aris pe o farfurie, lângă supă. Doar așa îmi ceruse inițial sau așa am dedus eu că ar vrea. Până la urmă am dat și morcovul prin blender și aia a fost, nu și-a manifestat vreo nemulțumire în fața farfuriei de supă. A mâncat cu poftă. Toți am mâncat. E bună caldă supa asta, atunci făcută, deși ne-a mai rămas puțin in frigider, am încălzit-o a doua zi și tot bună ni s-a părut.
N-ar fi stricat și ceva verdeață, mă rog, copiii mei nu vor așa ceva prin farfurie. Deși ei salate mănâncă bine și chestii verzi in general, însă au ceva cu verdeața presărată în mâncare.
A, și privind culoarea, trebuia sa fie supă albă, conform dorinței lui Aris, dar a ieșit mai ca ciupercile din ea la culoare, cum era și firesc. Bine că și treaba asta a fost trecută cu vederea de el, yuhuu!
Superba reteta, big like 😀