- Nu există o vârstă ideală pentru renunțarea la scutece, respectăm și încurajăm ritmul de dezvoltare al fiecărui copil. Dar…
Majoritatea renunță între 2 și 3 ani. Un copil de 3 ani și jumătate, dezvoltat psiho-emoțional normal, are control sfincterian, deci nu este indicat să amânăm renunțarea la scutece dincolo de această vârstă (3 ani și jumătate-4 ani).
- Între metoda antrenamentului la oliță început devreme (6-8 luni) și cea care presupune așteptarea până când copilul dă semne că este pregătit, prefer oricând a doua variantă.
Conform primei metode, dacă punem copilul cu regularitate pe oliță, de când poate sta în șezut, vom obține, în timp, un reflex. Eu nu i-am văzut rostul, de ce să insist, când pot obține mai ușor și mai firesc același rezultat. În plus, pentru că se tot aduc în discuție infecțiile urinare, specialiștii avertizează că numărul lor este mai mare la copiii care au început antrenamentul la oliță prea devreme, decat la cei care încă poartă scutece.
- Cum știm că este pregătit copilul
În preajma vârstei de 1 an și 8 luni-2 ani, ne înarmăm cu răbdare, începem cu explicațiile și îi dăm chiloței, în loc de scutece. Dacă reacționează, mergem înainte. Dacă nu, amânăm câteva săptămâni, apoi o luăm de la capăt. Contează să nu pierdem momentul în care copilul conștientizează și cere la oliță/toaletă, întâia oară.
- Nu se întâmplă minuni peste noapte.
Renunțarea la scutece este un proces. Noi glumim mereu că Aris a scăpat de scutece într-o singură zi, în sensul că i-am dat chiloței într-o bună zi și gata, de atunci a făcut numai și numai la veceu: fără oliță, fără scutec de noapte, fără accidente. Ceea ce este adevărat, doar că până să ajungă în acel punct, i-am explicat tot ce era de explicat. A fost, pur și simplu, momentul lui, atunci a înțeles și a acceptat că este băiat mare, care poartă chiloței de băiat mare și cere la toaletă, atunci când are nevoie.
- Atitudinea și implicarea părintelui sunt esențiale
Totul se face cu rabdarea și implicarea noastră, a părinților. Dacă punem presiune pe cel mic, putem să îi dezvoltăm o angoasă: observăm că va coopera mai puțin și astfel prelungim procesul.
Accidentele de după renunțarea la scutece ar trebui tratate la fel de firesc, fără presiune și fără reproșuri, schimbăm copilul și gata.
- Copiii pot fi dezvățați de scutece și iarna
Circulă ideea, în special în rândul bunicilor, că vara ar fi sezonul ideal pentru marea renunțare la scutece: îi lași sa zburde dezbrăcați și gata, ai rezolvat problema. Ei bine, specialiștii ne asigură că putem sta super liniștiți, chiar dacă am pierdut trenul ăsta. Avem șanse la fel de mari să îi dezvățăm de scutece și toamna sau iarna sau când e momentul potrivit pentru copilul nostru.
- Nu este greșit să îi lași scutecul noaptea, deși asta poate prelungi procesul.
- Olița și toaleta sunt opțiuni la fel de bune, depinde ce preferă copilul.
Am scris de oliță în titlu, dar băiețelul meu mijlociu nu a folosit-o deloc, deși aveam una tare drăguță, cu lumini și sunete. A preferat toaleta în ziua în care a renunțat la scutece și în toate zilele care au urmat.
Ultimul punct, dar nu și cel din urmă:
- Toți copiii renunță la scutece, sunt etape normale de dezvoltare.
(P) Ei, și după ce are loc marea dezvățare de scutece, urmează altă îngrijire, vin alte provocări. Contează să folosim o hârtie igienică blândă pentru fundulețul puiului de om. Nu știu dacă ați încercat-o pe cea umedă de la Zewa, dar nouă ne place pentru că este blândă și cu pielea, și cu mediul înconjurător, în sensul că nu conține plastic și este biodegradabilă.
Vine în 5 variante, e fain că ai de unde alege. Vă las să le descoperiți singuri, apoi vorbim de preferințe. 🙂 Nu ar trebui să confundăm hârtia igienică umedă cu șervețelele umede, pentru că au destinații diferite, iar hârtia igienică umedă de la Zewa are avantajul că poate fi aruncată în toaletă, deci ei primesc o bilă albă, iar noi avem o grijă în minus.
Pentru o bună igienă, îi putem învăța pe cei mici să folosească întâi hârtia igienică uscată, iar apoi pe cea umedă (merg mână în mână). Plus un spălat la funduleț cu apă și săpun, ori de câte ori acest lucru este posibil.