Eram cu M. pe la începutul relației, acum mai bine de 15 ani, și aveam o ruda mai in vârstă, la Bacău, care ținea mortiș sa imi dea sfaturi despre cum sa-mi păstrez bărbatul. Care bărbat nu dadea semne ca ar fi vrut sa o ia la goana, dar de, ce știam eu, asa necoaptă cum eram, comparativ cu o doamna trecuta prin viata?
.
–Andra, așa îmi spun cei din familie, mamă, bărbatului nu ii întorci spatele, cu bărbatul ești lapte și miere, ca numai ce îl vezi ca se supără intr-o zi si pleaca la alta. Te lasa cu buza umflata si-apoi Dumnezeu știe cine te-o mai lua. Chiar dacă te enervează, și știu cât te pot enerva bărbații ăștia, ții totul in tine, respiri adânc și îți alungi supărările din minte. El o sa tot greșească, pentru ca e bărbat, iar tu ai sa îl tot ierți, pentru ca ești femeie. Așa-s bărbații, umbla din floare in floare, dar femeia e demnă, sta cu capul sus și tine familia.
.
Știu ca doamna plină de sfaturi de care va spun ma iubea mult, iar gândul ei era bun, in esenta, voia sa ne înțelegem, sa fie armonie la noi in casa. Dar nu așa vedeam eu situația, nu cu greul pus pe umerii femeii și prea puțin pe ai bărbatului. Femeia tine casa, femeia deșteapta joaca bărbatul pe degete, de femeie tine totul. Ba eu cred ca de amândoi tine totul, ca de aia sunt un cuplu, sa tragă la aceeași căruță. Când unul trage hăis și altul cea, se duce naibii totul. Nu cred ca e vorba de care știe sa îl joace mai bine pe celălalt pe degete, ci de cat de frumos se completeaza cei doi si de cata armonie exista in cuplu.
.
Știu ca in ziua de azi oamenii se despart ușor, poate prea ușor, uneori, și chiar nu încurajez asta, adică sa renunți la o relație fără sa lupți, cu atât mai mult cu cât e una de lunga durata și sunt și copii la mijloc. Însă încurajez dreptul fiecăruia la fericire, pentru ca despe asta e vorba, pana la urma, sa ne facem fericiți unul pe celalalt. Iubire cu forța nu exista. Te poti face tu luntre si punte, daca lui i-a intrat in cap sa plece, tot va pleca. Sa mearga sanatos, zic eu, abia elibereaza locul pentru ceva mai bun. Sau poate pleci tu inainte ca na, habar n-are el sa isi tina femeia acasa. 😉
.
Cred ca e minunat sa dai mult intr-o relatie, poate chiar totul, cu conditia sa simți ca ai cui da și ca primești ceva la schimb. Altfel, ce facem? Dai pana nu mai ramane nimic, nici pentru tine, nici pentru copii (daca exista copii in ecuatie), iar asta mi se pare cumplit. Iar el e bine mersi, isi invoca intr-o frumoasa zi nefericirea si pleaca sa caute ceva mai bun, pentru ca de, e barbat si merita.
.
Barbatul pleaca din cauza ca n-a știut femeia sa îl țină și el, logic, a preferat-o pe alta mai buna, mai parfumata, mai cu manichiura făcută, mai cu mâncarea calda pe masa și mai cu zâmbetul pe buze. Când pleacă femeia, e pentru ca-i curva, deci nu o regreta nimeni și nici n-ar trebui sa o mai vrea nimeni. Bărbatul însă nu-i de lăsat, ca un bărbat bun se găsește greu și chiar dacă nu e cine știe ce, de unde sa faci rost de altul mai breaz? In loc sa fii multumita ca ai pe cineva acolo, ca esti femeie la casa ta si nu umbli de nebuna sa gasesti un El care sa te faca „doamna”.
.
Pana la urma e simplu, dacă ne vrem unul pe celălalalt, stam impreuna, dacă nu, ura și la gara, vorba mamei. Evident ca orice relație cere sacrificii și compromisuri, dar sa fie de ambele părți. Sa își dea amândoi silința sa mearga treaba, sa își ierte greșelile, sa incerce sa fie mai buni și astfel fericiți impreuna. Pentru ca se poate si fericiti separat.
Iarta-ma dar tot citind articolul tau tot asteptam parca sa vad anuntul ca tu si M v ati hotarat sa o luati pe drumuri separate,parca asta urma daca e asa esti foarte curajoasa si luptatoare . Inca o data imi cer scuze daca am interpretat eu articolul gresit.
Irina, stai linistita! si relatia noastra are ups&downs, ca toate, presupun, dar deocamdata suntem bine 🙂
Asta este gandire veche, din mediul rural,de care nu o sa scapam prea curand, trebuie sa mai treaca cateva generatii. Si eu sunt din Bacau si am auzit-o destul de des in jurul meu. Sunt femei care nu au incredere in ele si li se indoctrineaza de mici ca sunt inferioare barbatului( nu ca as fi vreo feminista) si daca barbatul da cate o palma sau pleaca cu alta este ceva normal, femeia trebuie sa il accepte. Nici nu se pune in discutie sa isi ajute femeia sau ii ofere acesteia o mica pauza si el sa preia activitatile . Sunt maritata de putin timp si avem doi bobocei de pana in doi ani si sunt mandra cand il vad pe al meu sot ca ma ajuta la treburi sa mai respir si eu, asta o consider dovada de iubire si respect, dar mai ales ma mandresc cu el ca avem aceeasi mentalitate sa tragem de casnicie oricat ar fi de greu, sa vorbim cand ne lipseste ceva si in ultima instanta ,daca este cazul, sa solicitam ajutorul specialistilor , sa mergem la consiliere de cuplu. Sincer, cititnd articolul tau parca am retrait aceeasi situatie si sentimentul de neputinta sa schimb ceva, as fi avut argumente veridice sa combat gandirea dar m-as fi lovit de refuzul categoric sa accepte noile idei.
In ciuda bunelor intentii, asta e un sfat foarte periculos, e o proferie auto-implinita.
In primul rand ca daca ti se spune ca toti barbarii sunt naspa nu o sa ai pretentii, nu o sa cauti unul ok.
Apoi, cum ar putea o femeie-carpa/umila/stearsa/fara personalitate sa placa unui barbat ok?
O astfel de femeie va atrage doar anumite specimene masculine.