Spune #DA! Invata cum sa cresti un copil autonom

Foarte tare conferinta Social Moms de ieri pe tema autonomiei copiilor, sustinuta de Danonino Romania. Asa ma bucur ca am ajuns!

Starea mea de bine de dupa eveniment o fi avut de-aface si cu faptul ca nu l-am luat pe bebe Aris cu mine si am stat relaxata, dar mai mult cu speakerii carismatici, atmosfera placuta si modul in care a fost organizat evenimentul cu totul. Am plecat floricica de acasa, doar cu Albert dupa mine, copil mare, caruia daca ii promiti un set Lego (oricare ar fi), il ai semi ingeras pe acolo.

De bebelusi n-am uitat de tot, ca era sala plina de ei, frumosi, pufosi, mai cu dintisori, mai fara, iar de unul in mod special ne-am lipit si eu si Albert. In dorul lui Aris al nostru, ramas cu tati. M-am topit sa-l vad pe Albert asa grijuliu cu un alt puiut si am batut palma cu el pentru un nou fratior, pe care ni l-am cam dori surioara. Ma rog, deocamdata ramanem la stadiul de vis.

Vreau sa impart cu voi din lucrurile utile invatate de la super speakerii serii: Otilia Mantelers (expert in parenting), care ne-a explicat cum putem creste copii autonomi si Crina Coliban (specialist in alaptare, diversificare si copii mofturosi), care a atins tema autonomiei din perspectiva felului in care ii hranim pe cei mici.

Ideea e simpla, intre doua reprize de ras, am invatat cateva lucruri numai bune de aplicat in cresterea baietilor mei. Problema e ca, la final, nu-mi prea vinea sa plec si trebuia, ca ma asteptau multe de facut pe acasa.

1. Cum putem creste copii autonomi (Otilia Mantelers)

De ce are nevoie copilul de la noi, parintii lui, pentru a-si dezvolta autonomia? In primul rand de dragoste neconditionata, dar si de respect pentru nevoile si eforturile lui si, nu in ultimul rand, de coaching (incurajare, strategii de rezolvare a problemelor, sprijin emotional).

Printre lucrurile care mi-au ramas cel mai stringent in minte dupa conferinta se numara importanta TIMPULUI SPECIAL. Vorbim de 10-15 minute pe care i le dedici zilnic celui mic. Adica i le dedici cu adevarat: uiti de telefon, de laptop, de mailuri, de vase sau de rufe, esti acolo pentru el cu toata fiinta. Si spui #DA la cat mai multe dintre lucrurile pe care ti le cere.

Ai sa vezi, initial isi va dori dulciuri, jucarii sau altele care ii sunt interzise ori limitate in mod normal. Al meu va cere toate seturile Lego din magazin, stiu si trebuie sa fiu pregatita pentru asta. Slava Domnului ca tot Otilia ne asigura ca e nevoie sa spunem si NU, pentru ca celor mici le trebuie limite, garduri in jurul lor, fara de care nu s-ar descurca.

Dar in principiu, in timpul acela special facem ce vrea copilul si spunem un #DA hotarat lucrurilor pe care si le doreste.

Stiu ca poate n-ai chef de framantat aluat cu el si de intors toata bucataria cu susul in jos, stiu ca poate nu simti ca ar trebui sa ii inmanezi intreaga punga de bomboane de care trage pofticios, stiu si ca saritul prin balti si vanatoarea de melci, broaste, rame sau soparle nu e intocmai modul prin care ai vrea sa iti incepi ziua.

Incearca totusi sa intri in jocul lui, urmeaza regulile pe care copilul tau le impune, lasa-l sa fie regizorul. Si daca atentia ta e cu adevarat pe copil, in timp, el va vrea sa faca ceva cu ea: se va deschide in fata ta, va ajunge sa iti povesteasca lucruri pe care, in mod normal, nu le-ai scoate de la el nici in ruptul capului.

La noi exista deja, intr-o anumita forma, acest timp special dedicat lui Albert. Nu spun „da” la tot ce imi cere, asta voi incerca de acum inainte, dar zilnic incerc sa las orice altceva deoparte si-mi propun sa fiu a lui pentru o vreme.

In perioada cat am fost insarcinata, mi-a iesit de minune, apoi m-am descurcat cat bebelusul era foarte mic, profitam de reprizele lui de somn, astazi, insa, imi e tot mai greu sa storc momente in care bebe Aris sa nu aiba nevoie de mine intr-un fel sau altul sau sa nu am ceva urgent de facut. Dar cu ajutorul lui M., cateva minute macar in care sa las morcovii, ceapa, telefonul si laptopul deoparte tot reusesc sa gasesc.

Iar de azi, nu, de maine, azi nu ma simt inca pregatita, am sa-i spun si #DA la tot! 10 minute doar, pentru inceput, ca in 15 minute, atat stomacelul lui cat si bugetul familiei ar fi grav afectate. Dupa ce ii mai trece entuziasmul perioadei fara interdictii, urcam la sfertul de ora. 🙂

2. Autonomia la masa (Crina Coliban)

Intr-o prezentare interactiva si plina de umor, Crina ne-a explicat cat de important este ca cel mic sa manance ce, cat, cum, cand si unde isi doreste el.

Copiii nostri nu se nasc mofturosi, ci devin asa tocmai din pricina lipsei de autonomie pe care o au in relatie cu mancarea. Mama e adesea cea care, la ora fixa, si-a cocotat frumos bebelusul in scaunul de masa, l-a legat bine, i-a pus inainte un bol cu mancare (cantitatea e bine masurata, ingredientele atent selectate, bolul fixat cu ventuza) si apoi a inceput sa indrepte lingurita spre el, amenintator. Copilul refuza, se zbate, plange, mama e descurajata, mai incearca de cateva ori, in final isi spune ca are un copil mofturos, pe care nu poate sa-l convinga nicicum sa manance.

Ei, si atunci Crina Coliban ne spune asa: ia incearca sa il hranesti NU cocotat in scaun si legat fedeles , ci undeva jos, aproape de locul in care el este obisnuit sa fie.

E valabil pentru copii de toate varstele: cat de bine suna o masa afara, la aer, un picnic organizat ad-hoc in curtea din spate sau pe terasa, un bol de supa savurat sub masa, da, nu pe masa, asa cum ar fi de asteptat. Sa vezi cum va manca atunci.

Sau ia incearca sa te asezi si tu la masa, si tati, si ceilalti membri ai familiei si sa savurati impreuna mancarea. Adesea, in societatea zilelor noastre, cand totul se intampla pe repede inainte, copiii nu isi mai vad parintii mancand, nu mai e timp pentru mese in familie. Si atunci, daca cel mic nu vede ca stii sa te bucuri de mancare, ce pretentie ai sa o faca el?

Cantitatea de mancare pe care copilul o va dori e direct legata de efortul pe care l-a facut inainte sau de ceea ce a avut la masa anterioara. Daca a stat toata ziua la televizor, nu te poti astepta sa aiba pofta  care ar veni dupa o zi de joaca in aer liber, sau daca a mancat copios la pranz, nu va manca nu stiu cat si la cina.

Apropo de cantitati, 3 lingurite daca accepta, important este ca hrana respectiva sa fie super nutritiva. Si atunci ii vor fi suficiente.

In momentul in care cel mic respinge suparat mancarea, ar trebui sa retinem asta:

„At the core of all anger is a need that is not being fulfilled” (La baza oricarei manifestari de furie se afla o nevoie care nu e implinita).

Cu alte cuvinte, copilul ne transmite un mesaj, pe care e posibil sa nu il intelegem, dar atunci e important sa cerem ajutorul, sa fim gata sa aflam lucruri noi si astfel sa devenim mame mai bune. Respingand ajutorul, ramanem blocate la nivelul la care ne aflam, nu putem imbunatati nimic si, in final, tot copilul nostru va avea de suferit.

Sa nu uitam de diversitate. E bine sa ii oferim mai multe variante de alimente celui mic, pentru a putea alege ce ii place. Diversificarea inseamna diversitate. Daca tu ai mereu mere, pere si banane pe masa, iti imbii copilul doar cu ele, observi ca le refuza mereu si concluzionezi ca nu ii plac fructele, gresesti. Ia incearca si cu portocale, sau poate ii plac prunele, ori zmeura, ciresele. Daca nu le-a avut la indemana sa le guste, de unde poti sti ca nu ii plac? Era ideea de diversitate, sunt sigura ca ati prins-o.

Si inca ceva:

„One thing everybody in the world wants and needs is friendliness.”

Cat de adevarat! Copilul tau vrea sa vada in fata lui o prietena, nu o mama care il indeamna disperata sa manance si se streseaza teribil in momentul in care e refuzata. Mesajul pe care e bine sa i-l transmitem puiului e acesta: „In regula, mami, am inteles, nu poti sa mananci. Nu-i nicio problema!” Figura ta prietenoasa il va ajuta fantastic, atitudinea ta pozitiva, calma, va face diferenta.

Doar e prima data cand o aud pe Crina spunand multe din lucrurile acestea si asa ma bucur ca le pun deja in aplicare, instinctiv. Ce spuneam eu, dragile mele, ca instinctul de mama nu ne inseala si ar trebui sa mergem linistite pe mana lui?

Am observat de multe ori ca Aris mananca mult mai bine afara, daca intre timp se uita la cainii nostri sau urmereste pasari, fluturi. In scaunul de masa i-a placut dintotdeauna, insa nu legat. Daca i-ai pus centura, s-a terminat, plange, se zbate, arunca tot, te loveste, iti arata cum poate ca nu ii place ceea ce i-ai facut si tocmai de aceea nu il leg. Da, mai incearca sa se arunce, sa se intinda dupa motan, dupa ghiveciul de flori, dar eu sunt langa el, il asez la loc, am grija sa fie in siguranta.

Mananca daca isi poate baga si el manutele in bol, sa ia bucati de legume si sa le arunce peste tot. Il las. Mananca daca ii pun in preajma o sumedenie de jucarii pe care le baga in gurita concomitent cu legumele sau fructele si le umple de toate cele, apoi le arunca. Il las. Mananca daca inchid ochii cand isi intinde mancarea pe haine, si pe bluza mea, si pe tavita, si pe spatarul scaunului, peste tot. Il las.

Da, stiu, am de curatat o groaza dupa aceea si in plus mai trebuie sa duc la bun sfarsit 1000 de lucruri, deci n-am timp si de asta. Dar tot il las, pentru ca e modul prin care ii fac masa placuta, e varianta prin care accepta sa manance ce i-am pregatit.

Si vorba Crinei, de facut curat tot facem toate de ani buni, nu suntem straine de strans dupa unul sau altul si atunci, dupa propriul nostru copil, nu putem face un efort sa curatam? Cu siguranta da. Si daca chiar nu avem timp, asta e, lasam totul vraiste, macar suntem linistite ca a mancat. 🙂

***

Va recomand cu drag evenimentele din seria celor organizate de Social Moms, sunt o ocazie extraordinara sa afli raspunsuri direct de la specialisti la intrebarile care te framanta si, dincolo de asta, un motiv numai bun sa iesi din casa si sa socializezi cu alti parinti. Poti veni linistita cu puiul sau puii dupa tine, eu il iau mereu cand pe unul, cand pe celalalt, cand pe amandoi si isi gasesc ce sa faca amuzant pe acolo (deseneaza, se joaca, se bucura de gustari sanatoase), in vreme ce tu reusesti sa tragi cu urechea la conferinta.

Si ai sa vezi cu cate ramai dupa, chiar daca pe moment ai impresia ca nu ai retinut mare lucru, gasesti raspunsurile apoi, fix cand ai mai mare nevoie de ele. Intrarea e libera, pleci cu cadouri, ai si tombola cu premii, chiar e de venit! Eu bifez prezenta la multe dintre aceste evenimente, deci sper sa ne vedem pe acolo! 🙂