Pastele asta a venit repede si a trecut si mai repede. N-am avut niciun chef de iepurasi peste tot prin casa, oua din plastic, pui de gaina sau eu stiu ce alte simboluri de Paste prin fiecare coltisor, deci n-am decorat nimic. Nici nu mi-au lipsit.
Am vrut liniste si timp de stat cu copiii, fara stresul ca trebuie sa mai fac nu stiu cate altele gen mailuri, telefoane sau oribilele treburi casnice. N-am avut niciun gand sau chef de plecat, de bagaje, de batai de cap, de drumuri lungi, de paturi straine. S-au adunat asa de multe in ultimele doua saptamani si de fiecare data cand ziceam gata, pot si eu sa respir, interveneau altele si altele care nu mai sufereau amanare, incat chiar simteam nevoie unei pauze de la tot. Mi-a trecut prin cap sa-mi inchid si telefonul. N-am facut-o pana la urma, doar ca mi-am aruncat tare putin ochii pe el si am realizat din nou ce pierdere de timp mai e si telefonul asta cu Facebookul si Instagramul si Whatsappul lui. Chiar am stat cu copiii dupa placul inimii si asta m-a incarcat de bine ca nimic altceva pe lume.
Cu pozele nu ne-am batut capul ca in alti ani: cate treizeci de imagini la cozonac, alte treizeci la pasca, cateva sute cu noi ciocnind oua rosii si tot asa. Avem putine si bune, in special cu mama si cei doi pui (am avut grija sa-i pozez eu).Mancare am avut ca de fiecare data, multa si buna, facuta de mama. Ambii mei parinti au ajuns la noi si iar n-a trebuit sa ridic un pai, ceea ce mi s-a parut, desigur, divin. Problema e ca acum trebuie sa ma adaptez la faptul ca nu mai e nimeni sa mentina casa sclipitoare, sa intinda si sa stranga mesele dupa noi, sa puna lucrurile in ordine, sa spele vasele, sa ma astepte cu ceasca de cafea aburinda in fiecare dimineata. Daca pleaca mama, eu devin singura mama din casa si nu e simplu. Nici vremea asta mohorata nu ma ajuta la buna dispozitie, dar pentru ca nu exista alta cale, ma readuc, usor, usor pe linia de plutire.
Incep cu pasca pe care si-a propus mama sa o faca in timpul cat a stat la noi si nu a mai reusit. Doar adusese doua, una cu branza, alta cu ciocolata (plus doi cozonaci uriasi), dar parca nu ar fi stricat sa fie si a treia pasca. Nu a mai fost vreme si pentru ea, insa mi-a lasat reteta si toate ingredientele si m-a indemnat sa trec la treaba. Asadar, cine face pasca dupa Paste? Uite ca eu. Daca iese buna, si sunt toate sansele sa se intample asta, va dau si voua reteta.
Sper ca ati avut un Paste linistit, cu lumina multa, pe care sa o pastrati mereu in suflet!
Buna Ruxandra, imi spui te rog de unde ati luat caruciorul sau ce firma e?
E Maclaren, foarte util si usor de pliat si de transportat (are doar 5 kg). O mare diferența fata de cel retro, care e uriaș si nu încape decat in portbagajul unei mașini mari. Mărturia unui client mulțumit 🙂
multumesc pt feedback, pana la cate kg se poate folosi? nu de alta dar avem 10kg jum la 7luni 😂
o, ce frumos! si nimic neobisnuit, pufosenia e la ordinea zilei si la noi, dupa cum probabil stii. Privind greutatea, inca il car si pe Albert cu el, la cei 7 anisori ai lui, cand n-are chef de mers, deci rezita. 🙂 Dar cel mai bine ar fi sa il cauti in magazine, sa il testezi si sa obtii info exacte.