Cat e ziua de lunga, asta mic si pufos al meu nu sta locului o clipa si numai cu ochii pe el trebuie sa fiu. Doar pe la pranz ce mai da semne de somn si, cum in sfarsit adoarme, cum incep sa ma panichez, ca nu stiu pe ce sa pun mana mai intai: pe laptop, pe manerul de la dus, pe rufe, pe usa de la frigider, pe o ceasca de cafea. Cel mai des, scriu. Alta ocazie sa fie liniste, sa-mi pun ordine in ganduri si sa le astern pe blog nu mai pup, deci profit din plin de asta. Oricum, daca mai are si somnul agitat, trebuie sa inghet langa el sau cu el pe mine, ca altfel nu se mai odihneste deloc si o luam razna amandoi. Imi folosesc o mana sa il sprijin, iar cu cealalta ma chinui sa tastez, din te miri ce pozitii.
Daca a deschis ochii, s-a terminat. Treci peste fractiunea de secunda in care speri din tot sufletul ca va adormi la loc si numai ce-l vezi in fundulet, la marginea patului, pozitionat strategic pentru a putea cobori in siguranta. Ala i-a fost somnul de pranz, de acolo incepe distractia. Cand in picioare, cand in patru labe, dispare de langa tine imediat si se apuca sa traga de hartia igienica, pana iroseste jumatate de sul si isi indeasa doua bucati in gurita. Nici nu apuci sa i le scoti bine, ca deja a vazut ghiveciul cu flori si incearca sa guste din bulgarii de pamant. Prinde strasnic si coada motanului, incepe sa rada, apoi scoate limba si da sa-l pupe in bot sau oriunde nimereste. Intervin la timp.
Il aduc langa mine in bucatarie, cat ii pregatesc fructele, si atunci trage laveta de pe chiuveta si incepe sa frece gresia cu ea, oprindu-se sa mai guste cate o scama de pe jos, un firicel de praf, o firmitura de paine, o coaja de mar care tocmai mi-a cazut. Las orice si sar sa-i desclestez cei 4 dintisori si sa-i scot din gura toate grozaviile la care molfaie. E mandru nevoie mare de ispravile lui, se aplauda singur, apoi cauta noi provocari. Se gandeste ca n-ar strica sa ia la scuturat suportul de rufe, pana imprastie hainele ude peste tot, dupa care apuca ciorapi, bluze, chiloti si se pregateste sa le traga in baie si sa le arunce in veceu (sau la cosul de gunoi, orice se nimereste mai aproape). Ca e amuzant. Doar pentru el, normal! Mie imi vine sa plang cand ii mai iese cate o fapta din asta. In principiu, absolut orice e bun fie de mancat, fie de aruncat in veceu, fie de lins. Pai daca l-as lasa, ar lua la lustruit cu limbuta oglinzile, toate cremele, gelurile de dus si sampoanele gasite pe marginea cazii, apoi cada cu totul, usa, noptierele, caloriferul, plus leaganele din parc, caruciorul, masina de spalat vase. Il trag de langa ele si incerc sa il indrept spre alte activitati, care nu presupun contactul cu microbi sau substante toxice. Riposteaza. Ii placea mai mult cu servetelele umede indesate pe gat, cu mainile in gunoi, cu limba pe calorifer. Jucariile lui proaspat spalate si dezinfectate n-au niciun farmec, pe cand matura spre exemplu, ei, asta da obiect bun de ros!
Aris are idei multe si energia sa le puna in aplicare. In tot acest timp, funduletul lui teleghidat e bine protejat. Noi folosim scutecele Pufies, iar pentru asta trebuie sa ii multumesc lui Albert. In urma cu vreo opt luni, copilul meu mare a vazut o reclama la Pufies si a facut o fixatie pentru ele, convins fiind ca ne vor ajuta bebelusul sa danseze. Chiar spera sa-l vada pe frate-su de 3 luni cum face un brake dance, eventual. N-a fost sa fie. Scutecele cele noi ne-au cucerit, in schimb, prin culorile, desenele, bulinele si carorurile lor, erau cele mai dragute scutece pe care le vazusem vreodata. Unde mai pui ca au primit o bila alba si pentru pret. Dar pana la urma, n-a contat atat de mult nici ca sunt ieftine, nici ca au modele din cale afara de simpatice, am ramas la Pufies pentru ca sunt chiar bune, absorb de n-ai treaba!
Apropo de asta, sa va povestesc ceva amuzant. Intr-o zi, plec de acasa dimineata sa rezolv niste treburi urgente si lipsesc ore bune. Bebelusul ramane cu M, intr-una din primele dati cand i-am lasat singuri. Ajung acasa pe la 16, copilul vesel, in scaunul lui de masa. Il pup, mi se confirma ca a dormit, a mancat, s-a jucat, ce mai, succes pe toate planurile. Nu-l iau in brate, stiu ca abia asteapta sa-l alaptez, dar mai intai ma spal pe maini si ma schimb. Cand revin, observ o mica balta pe parchetul din living. Bebe Aris avea treaba cu niste bile, ceva mai incolo. Ce sa fie lichidul acela, ce sa fie? Pipi de bebelus, atata tot. Cand pun mana pe Aris, il gasesc murat la fund, pantalonii uzi si scutecul fisurat, cedase efectiv de prea plin.
-Mai, iubitule, dar tu ai mai schimbat copilul asta de dimineata?
-Credeam ca ai facut-o tu, inainte sa pleci.
-Nu!!! Pai si nici inainte de somn nu l-ai schimbat?
-Era prea obosit. Si dupa aia ne-am luat cu joaca, cu masa, mi-a scapat, ce sa zic? (nicio urma de vinovatie in vocea lui).
Mda, oficial, copilul nostru purta acelasi scutec de vreo 17 ore. Inca putin si reuseam performanta de a nu-l fi schimbat deloc in 24 de ore. Parintii anului, ce sa zic. Scutecul insa, toata stima pentru el. Pai sa reziste de seara de la 10, tooooata noaptea, apoi dimineata, pranz (copilul intr-o miscare continua, dupa bunul obicei) si, intr-un final, pe la un 16-17, asa, sa-si dea sfarsitul? Asta da scutec! 🙂 N-am mai repetat experienta, insa acum, ori de cate ori intarzii sa-l schimb, ma gandesc: “mai, 17 ore n-au trecut sigur, deci e bine, mai rezista!”
.Si stiti ce-mi mai place la Pufies? Ca nu au mirosul acela specific pe care l-am simtit la alte scutece. Am citit apoi despre accentul pus de cei de la Pufies pe siguranta, astfel incat produsele lor nu contin parfum, lotiuni, alergeni sau latex. Aris n-a facut vreodata iritatii. Nu-mi bat capul cu creme, doar il spal bine cu apa si gel pentru bebelusi, ori de cate ori ii schimb scutecul si cam atat, funduletul lui energic e in siguranta.
Va las cu poze ale bulgarelui meu de pufosenie si dragalasenie. Adesea, cum l-am spalat si i-am pus scutecul, cum o ia la sanatoasa si apoi alerg dupa el cu body-ul intr-o mana si papuceii in cealalta, in speranta ca va sta locului macar zece secunde, sa-l pot imbraca. Zilele trecute, l-am mai lasat putin fara haine, tot batea soarele in geamuri si era tare placut in casa. Asa de drag mi-a fost, ce pozitii, ce mutrite, ca l-am pozat de nu s-a vazut! Abia astept sa vina vara, numai in scutecele acestea colorate am sa-l las sa alerge si prin casa si prin curte!
Bebelusii vostri cum sunt, tot asa, argint viu si cu permanenta pofta de a molfai orice le iese in cale, mai mult sau mai putin comestibil?
AFLA MAI MULTE LUCRURI INTERESANTE DESPRE PUFIES
Este superb micutul Aris! Am ramas total suprinsa si impresionata, si emotionata si…si… Atat de mult ne regasim in tot ceea ce zici ( gustatul tuturor obiectelor, de tot felul, adunatul de pe jos si molfaitul, utilizarea tuturor chestiilor pe care le vede prin casa, dormitul si vigilenta la trezire, activitate continua peste tot prin casa…), parca vorbim de aceiasi prichindei. Seamana inclusiv la pufosenie, dar sti cum, identic! Noua ni s-a tot spus ca suntem grasuti si ca parem linistiti, dar uite ca se poate ca un asa pufosel sa fie atat de activ si sa te mai si creada cineva 😀 :D. Ce inseamna lapticul de mama, despre care multi nu mai stiu, ca la ei „n-a fost” :P.
Ce frumos mi-ai scris! 🙂 Sa fie sanatosi pufoseii noștri si sa manance cu pofta laptic de mama in continuare! te imbratisez!
A mea si la 1 an si 9 luni e la fel de plina de energie. Sta doar atunci cand doarme si doarme doar cand vrea ea. Si as vrea sa o contrazic pe doamna sau domnisoara de mai sus, pentru ca exista exemple precum este Bia mea, care nu a avut sansa sa fie hranita la san. S-a nascut prematur si in timpul celor 2 saptamani cat mi-au tinut-o la incubator mi-am pierdut laptele – stres, suparare etc. Cu toate astea, desi un prematur, crescut cu formula, am avut doar 2 raceli si o indigestie in aproape 2 ani! Si suntem argint viu. Am ajuns la 12 kg si 86 cm! (Ne-am nascut cu 2,030 kg).
Felicitari si sa-ti traiasca frumos si plin de energie.
Multumesc din suflet, asemenea! Nu cred ca intenția comentariului anterior era de a lovi in mămicile care nu si-au putut alapta puii, indiferent de motiv si cu atat mai mult cu cat si-au dorit lucrul acesta. E tare trist ca nu ai avut șansa sa ii oferi lapte matern, iar startul a fost mai dificil si probabil ti-au lipsit sprijinul si încurajarea de care ai fi avut atâta nevoie la vremea respectiva, pentru a o putea hrăni la san. Dar e minunat ca e sanatoasa, sa iti aducă numai bucurii si sa fie mereu plina de viata! 🙂
Mamicut Mihaela, tot respectul meu pentru tine! Clar nu era vorba despre tine aici… Nici macar nu am vrut sa deranjez pe cineva cu afirmatia mea, ci doar am subliniat faptul ca in ziua de azi nu prea mai exista copii alaptati, pentru ca se renunta prea usor la alaptare! Si cand spun asta, imi asum ce spun, cu riscul de a se mai supara si alte mamici pe mine! Pentru ca, din pacate asta este realitatea. Nu o spun eu, ci rapoartele, iar specialistii tot trag un semnal de alarma in privinta asta in ultimul timp! Nu vreau sa intru in detalii pe tema asta pentru ca este prea frumos subiectul cu micutii activi, ca sa deviem de la el! Eu de fapt vroiam sa subliniez faptul ca se intampla rar sa vezi pufosenii atat de active, pentru ca rareori intalnesti pufosenii alaptate…. Cat despre tine, nici nu e cazul sa discutam…nici nu trebuia sa te simti in toata afirmatia asta, care repet, nu era cu intentia de a deranja 🙂
O doamne. Cred ca toate mamicile din lume se confrunta cu energia bebelusilor lor. Piticul meu are un an si 7 luni si din cauza lui toate sunt mutate si adunate pe sus, am mutat chiar si dulapurile pe care le putea deschide intr-un dormitor pentru ca atunci cand disparea era bagat cu totul intr-unul, usi incuiate ca ii place sa iasa afara mai ales cand ploua si unde e balta mai mare acolo e si el, la baie daca intra merge direct cu manutele in wc, in bucatarie deschide sertare si nu pune mana pe o lingura, o furculita ceva, nuuuu cutitul e cel mai interesant, orice firmitura e papa si tot asa. In schimb cand vine vorba de somn nu am treaba, asta e cel mai mare noroc al meu, noaptea nu se trezeste deloc si ziua la pranz, cand ni se face somn mergem la patut si asteptam lapticul. Il pun acolo ii dau sticla si stiu ca 2 ore nu am treaba cu el. Si app de scutecele Pufies ai mare dreptate, sunt cele mai bune! Nu l-am gasit nici macar o singura data ud sau iritat.
Ai un copilas superb! sa fie sanatos si sa creasca frumos! pupici :-*
Ma bucur ca ai împărtășit povestea puiului tau 🙂 multumesc pentru urări, asemenea!
Reclama la scutecele Puffies….
Abia e inceputul…incurajator. Copilasul meu, acum in varsta de 2 ani, a fost pana acum un an un copil exemplu. Nu exagerez…mqncare, culcare, joaca. De cand a inceput a merge, linistea noastra si-a facut bocceluta si a intrat in vacanta, Dumnezeu stie pt cat timp…Sunt minunati cand, dupa somnul de pranz, cu baterii incarcate, incep periplul…Nimeni vreodata nu m-a facut sa rad asa cu pofta, asa cum rad cand Teo descopera ceva nou…Copiii nostri- abonament gratis la circ si viitor!
🙂