Socata noastra a iesit buna, chiar daca nu e (si nici nu ar avea cum sa fie) la fel ca cea pe care mi-o facea bunicul in copilarie. Aveti reteta si imagini in aceasta postare.
Problema este ca am strecurat-o si am pus-o in sticle dupa doar doua zile, nu am asteptat patru, asa cum cerea reteta. In plus, faptul ca am transportat-o de la Bacau la Bucuresti (a fost foarte cald pe drum) i-a mai modificat (cred) gustul. In orice caz, prietenii care au incercat-o au fost tare incantati. Concluziile mele:
-nu mi s-a parut indeajuns de dulce, deci ar trebui adaugat ceva mai mult de 1 kg de zahar pentru 10 litri de apa;
-nu mi s-au parut suficiente florile de soc, era nevoie de mai multa aroma (reteta cere 16 flori mari, eu am pus 17 mici, desi aveam o multime, mi-a fost teama sa nu iasa un gust prea intens- nu era cazul);
-in rest, o bautura numai buna de savurat in zilele calde de vara.
Acum ca am experienta, ma gandesc la runda a doua (cat inca se mai gasesc flori de soc). Sigur va iesi mai buna!