Azi am fost la festivitatea lui Albert de premiere. Ultima zi de scoala, sa vedeti bucurie pe capul lui, ca maine e optional venitul si atunci clar nu se duce.
Fiind primul an al lui Albert aici, habar n-aveam cum e la ei la scoala cu premiile. Nu ne-a spus nimeni nimic, nu s-au strans bani, nu s-a facut tam tam, am fost doar invitati frumos sa venim sa ne bucuram cu si de copiii nostri.
Primul lucru pe care l-am remarcat au fost cutiile din carton doldora de coronite din flori. Eram sigura ca doar o mana de omuleti la va primi, desi pareau destul de multe cat sa ii bucure pe toti. La vechea lui scoala, nu au primit niciodata coronite si stiam oricum ca parintii trebuie sa le cumpere, ca atunci cand eram mica, iar noi, parintii lui, veniseram cu mana goala. In caz ca se lasa cu tristete, am zis ca fac niste coronite din flori de camp, si pentru el, si pentru frate-su, si pentru mine.
Am oroare de ierarhizari, imi amintesc departajarea la milimetru care se facea inca din primii mei ani de scoala, lupta pentru note, premii, diplome si pentru putinele coronite care se ofereau la final de an si care erau mai mult o bucurie pentru parinti decat pentru copii. Nici macar copiii de 10 pe linie nu erau egali intre ei: cei cu parinti mai cu dare de mana primeau coronite frumoase, bogate, ceilalti se multumeau cu mai multe frunze si mai putine flori. Ca doar coronita o aduceai de acasa.
Ei, si la festivitatea lui Albert, cum asteptam emotionata acolo si imi treceau ganduri si scenarii fara numar prin cap, numai ce vad ca doamnele invatatoare incep sa cheme copiii unul cate unul si sa le puna medalii la gat si coronite pe cap. Tuturor, de la primul la ultimul strigat, de la A la Z, toti copiii din clasa si din scoala lui Albert au primit medalii si coronite la fel de frumoase. Fara sa ni se fi spus dinainte de treaba asta sau sa ni se fi cerut sa contribuim cu bani.
Brusc, ideea de coronita mi-a parut tare buna. Desi Albert nu e primul din clasa, are si niste B-uri in carnet, s-a dus de cateva ori si cu temele nefacute, eu cred ca acea coronita i se cuvenea intru totul, pentru ca a incheiat un an in care a invatat atat de multe si a crescut enorm. Cu totii au invatat si au crescut si s-au atodepasit.
Ma uitam la ei, erau cu gura pana la urechi, usurati ca terminasera scoala si cu gandul deja la vacanta. Doamnele i-au pupat pe obraz si le-au urat distractie placuta.
Mamaaaa, intre timp m-a lovit, am copil intr-a patra. Nu-s eu batrana, l-am facut de tanara, asa se zice. Sa fie sanatos si noi pe langa el! Ca maine poimaine intra la liceu, apoi la facultate, devine tata la randul lui, iar eu bunica la randul meu si atunci ce oi mai zice? 🙂