Ai impresia ca nu e mare lucru daca asta mic al tau sta zilnic o ora acolo pe telefon sau pe tableta, abia ai si tu putina liniste, care ora se transforma treptat in doua, trei, si apoi realizezi ca a devenit depedent de ecrane. Moment in care, nu mai stii ce sa faci ca sa il tii departe de tehnologie.
Dependenta de ecrane se instaleaza subtil si e foarte greu tratabila, are riscuri si o rata mare de recidiva. De aceea e important sa facem tot ce e in puterea noastra pentru a o preveni.
L-am invitat pe profesorul Mihai Ganj (presedinte English Kids Academy si International House of Bucharest) la o discutie ampla pe tema impactului tehnologiilor moderne asupra copiilor nostri, pe baza celor mai recente studii facute de ciberpsihologi la nivel mondial. Mihai a tinut recent o serie de conferinte pe aceasta tema si este in masura sa ne spuna multe lucruri utile. Am difuzat parte din interviul nostru in cadrul rubricii mele de la Antena 1, Prietenii de la 11. Redau aici toate informatiile esentiale, sa fie cu folos.
Mereu am spus ca nu vreau sa fac pe lupul moralist, doar sa trag niste semnale de alarma. Si ai mei petrec timp la ecrane, dar moderatia e cheia. Altfel, 24 din 24 daca ii lasi cu ochii in telefon, ei acolo stau, uita de foame, de sete si de tot si isi distrug ochii si creierul. Sa nu lasam sa se ajunga acolo!
Cat timp pot petrece copiii la ecrane?
Pana la varsta de 12 ani, dezvoltarea cognitiva si emotionala a copilului are niste faze in care, daca tehnologia moderna este inserata prea mult timp, ea isi arata efectele negative. Pot aparea interactiuni negative intre copii sau intre copii si adulti si o calitate scazuta a deciziilor pe care cei mici le pot lua.
Asociatia Americana de Pediatrie recomanda sa nu expunem la ecrane copiii mai mici de 2, chiar 3 ani. Iar intre 4 si 12 ani, accesul la tehnologie ar trebui limitat cam asa:
- 4-6 ani: 15 minute;
- 6-8 ani: 30 de minute;
- 8-10 ani: 45 de minute;
- 10-12 ani: maximum o ora;
Unii specialisti merg mai departe si spun ca nu recomanda accesul la ecrane inainte de 12 ani, dar ma rog, imi pare utopica treaba.
Cu cat timpul petrecut pe aceasta tehnologie creste, cu atat copilul simte nevoia sa petreaca tot mai mult timp pe ea, fapt ce, de la un punct incolo, creeaza dependenta.
Cum poti preveni dependenta de ecrane
Este in puterea noastra, a parintilor, sa tinem in frau lucrurile si sa prevenim dependenta copiilor de ecrane.
-
Impune si respecta o limita de timp
Este important sa fii ferm in a impune limita de timp si a refuza depasirea ei. Ii spui calm si clar ca exista o limita de timp la ecran, apoi o definesti (15-20-30 de minute) si tii cu dintii de ea. Sunt 4 verbe in joc aici: a cere, a da, a primi, a refuza.
-
Ofera copiilor o relatie de calitate
Conteaza sa ii oferi alternative de calitate inainte si dupa ce petrece timp la ecrane, astfel incat sa nu se instaleze un gol relational. Copiii se hranesc cu grija, atentie, prezenta si activitati distractive si educative pe care parintele le poate initia si sustine.
O alta recomandare care usureaza impunerea limitei de timp spune ca iti poti insoti copilul in lumea jocurilor on-line. Si initiezi un dialog cu el chiar in timpul jocului sau dupa, ca sa afli, de exemplu, ce anume l-a atras, care este miza lui. Printr-un astfel de comportament se privilegiaza din nou relatia parinte-copil.
„Copilul are nevoie de un spatiu viu, relational, unde exista dialog, atentie, grija, apreciere. Altfel, el va fugi spre ceva mai atractiv si se va refugia in tehnologie. Jocurile sunt gandite sa creeze dependenta. Si atunci responsabilitatea parintelui este mare.” (prof. Mihai Ganj)
-
Atentie la exemplul pe care il dai
Comportamentul parintelui este observat de copil si e cel care modeleaza copilul. Daca eu insumi verific prea des telefonul, sa nu ma mir ca cel mic va vrea sa stea numai cu ochii in ecrane.
„Ce poate face parintele este sa se deconecteze de la tehnologie, odata ajuns acasa, si sa se conecteze la copil. De exemplu, pun telefonul intr-un colt mai indepartat al casei. E nevoie si sa dezactivez alertele telefonului, pentru ca aceste mici sunete creeaza in mine insumi, ca adult, o conditionare.”
-
Fii atent la relatia de cuplu
Cei mici aluneca uneori in tehnologie pentru ca nu mai suporta tensiunile care apar in relatia dintre parinti. Copilul fuge intr-o lume virtuala, unde e ceva mai fericit, asa ca grija mare la felul in care te comporti cu partenerul de viata! Ca sa nu mai spun ca o buna relatie de cuplu ii ofera celui mic un excelent model de relationare pentru tot restul vietii.
-
Informeaza-ti copiii in legatura cu riscurile din online
In lume asta mare si neingradita a internetului, copiii nostri pot da peste filme violente sau continut pornografic (care este imens), ambele reprezentand surse posibile de cosmaruri sau ganduri negative. Sunt lucruri care o singura data vazute creeaza un impact care nu mai poate fi sters.
„Deci accesul la internet este cea mai importanta problema in aceasta tehnologie, nu faptul ca am un telefon mobil prin care comunic cu parintii. Dar am acces la o lume neingradita a internetului unde aceste lucruri circula. Mai exista troli, pedofili sau sado-masochisti care urmaresc copiii pentru a-i transforma in victime. Ei asta fac.” (prof. Mihai Ganj)
-
Instaleaza softuri speciale
Exista softuri speciale care atentioneaza parintele pe ce petrece copilul timp cat sta cu telefonul sau tableta in mana si cat timp petrece acolo, apropo de limite. Mai mult, softurile astea pot bloca accesul pe site-uri cu continut violent sau pornografic, ori pot bloca instrumentul respectiv pe jocuri, de exemplu, odata ce limita de timp a fost atinsa.
Cum recunosti dependenta de ecrane
Primul semn de ingrijorare ar fi cand copilul are tendinta sa foloseasca ecranul mult peste limita de timp pe care noi am stabilit-o. Aceasta dorinta de a depasi limita de timp se combina cu izolarea, retragerea lui, insotite de emotii de furie, de tensiuni care pot aluneca pana in zona depresiei.
Cand un astfel de comportament apare si el persista in timp, se poate sa fim aprope de o zona de dependenta instalata.
Daca cel mic e frustrat cateva minute si apoi, sustinut de parinte, frustrarea dispare, suntem in regula. Daca, insa, apar in mod constant urmatoarele semne, atunci se poate vorbi din punct de vedere tehnic de dependenta de tehnologie:
- certuri pe acest subiect,
- apar minciuni legate de modul in care este folosita in realitate tehnologia (cand isi ia telefonul la scoala, de exemplu, si minte ca nu s-a jucat pe el),
- apar rezultatele slabe la scoala,
- apare oboseala, neglijarea nevoilor de baza (mananca mai putin, are grija de igiena lui mai putin)
Punctul de reper fundamental ramane limita care se doreste a fi depasita constant. Daca un copil accepta si poate sa respecte limita de timp, chiar daca la final exista o oarecare frustrare, insa per total poate sa o respecte si emotiile lui nu sunt permanent negative si des insotire de certuri si minciuni, atunci suntem ok.
Unde parintii gresesc cel mai mult: extind treptat, gradat, limita de timp si obiceiul care conduce la dependenta se instaleaza intr-o maniera subtila. Daca pornim de la o jumatate de ora si ajungem la 3 ore intr-un anumit interval, deja avem o problema. Facem compromis dupa compromis si ajutam copilul sa intre in zona de dependenta.
Copiii si retelele de socializare
Teoretic, Facebook nu permite copiilor sub 13 ani sa isi creeze cont pe reteaua lor, potrivit unei legi americane. Un studiu realizat in 2014, insa, arata ca 34% dintre utilizatorii de Facebook erau copii cu varste intre 8 si 10 ani, deci mult sub limita de varsta permisa.
„Dezvoltarea cognitiva si emotionala a copilului mai mic de 12 ani nu este atat de avansata incat sa faca fata interactiunilor de o maniera riscanta pentru copil care pot avea loc pe Facebook .” (prof. Mihai Ganj)
Cand copiii isi pierd viata
2009, Statele Unite. Sarah Lynn Butler, 12 ani, este o fetita frumoasa si sociabila, cu multi prieteni si cu cont de socializare pe My Space. Castiga titlul de Regina a Festivalului Toamnei. Imediat, pe contul ei de socializare incep sa curga mesaje negative, devalorizante, dure. Impactul emotional este coplesitor pentru ea. Copilul nu este sufiecient dezvoltat emotional sau cognitiv ca, fata in fata cu aceste mesaje dure, sa poata spune ceva de genul: nu imi pasa, merg mai departe. Parintii isi dau silinta sa o sustina, copila este vizibil afectata. La doar cateva zile, parintii o gasesc spanzurata in casa. Fetita lasa un biletel cu mesajul „nu am putut sa mai suport umilintele!”
Exact asta este motivul pentru care copiii sub 13 ani nu ar trebui sa aiba acces la o astfel de retea de socializare. Aceste realitati se intampla si la noi, in Romania, in Bucurestiul zilelor noastre. Copiii sunt hartuiti mereu.
Un exemplu pe care mi l-a dat Mihai este al unui copil mutat de la o scoala la alta, copilul unor oameni apropiati lui. Dupa ce s-a mutat, fostii colegi au continuat sa isi bata joc de el pe retelele de socializare si i-au transmis inclusiv mesajul: „sinucide-te!” Nu sunt povesti, nu se intampla doar la americani, sunt lucruri desprinse din realitatea zilelor noastre, in Bucuresti, Romania.
„Daca aveti copii care au conturi pe retelele de socializare si nu au inca 13 ani, inchideti-le, explicati-le care sunt riscurile! Pregateste-te pentru ceea ce poate fi mai rau, ia-ti masurile de precautie, respecta legislatia in vigoare, ofera-i copilului tot ce merita pentru a-l creste sanatos.” (prof. Mihai Ganj)