Scriam acum vreo doua veri ca marea nu e toaleta publica, drept urmare, nu ar trebui folosita in scopul asta, nici de adulti, nici de copii. Cateva articole mai tarziu, ma intrebam de ce ti-ai lasa pustiul sa defileze in fundul gol pe plaja, in pozele de pe Facebook sau in orice alt loc public. Tot asa, ma uitam la copiii lasati de capul lor sa distruga tot ce prind, in principiu locuri de joaca. Apoi la oamenii care arunca mucuri de tigara la voia intamplarii si gunoaie din masina direct si din mers sau la cei care nu se sinchisesc sa arate un dram de respect gravidelor, celor in varsta, ori persoanelor cu dizabilitati.
Dupa ce ma umplu de nervi in fiecare dintre situatiile astea, ma pun pe scris, ca poate, poate o ajunge mesajul mai departe, o naste discutii, o deschide niste ochi, o schimba ceva acolo.
Ei, si la fiecare articol dintr-asta care trage un semnal de alarma, se gaseste o mare de insi sa spuna ca sunt nebuna. Inversunarea cu care sunt aparate niste comportamente complet nelalocul lor este dezarmanta. Scuza suprema: Pai tooooata lumea o face, care e problema? Problema e ca nu conteaza ce face toata lumea, conteaza ce faci tu! Schimbarea aia mare chiar incepe cu fiecare dintre noi si, daca vrem un viitor mai bun pentru copiii nostri, e timpul sa rupem randurile si sa ne separam de turma.
Mai e si treaba asta in top, sigur o stiti: Lasa ca asa am crescut si noi, uite ce bine am ajuns! Si noi faceam pipi in mare, si noi alergam in fundul gol pe plaja, umblam cu cheia de gat si ne lasau ziua intreaga nesupravegheati. Ce atata reciclare, mancat sanatos, dus la doctor la timp, pe vremea noastra.. ohohooo… „Vremea ta” a fost, acum intelegem si facem altfel lucrurile. Felul in care te-au crescut ai tai nu e litera de lege, ia ce a fost bun de acolo, schimba restul si da-i bataie in directia buna.
Stiu cum e, ai impresia ca esti mic si neputincios comparativ cu astia multi si nesimtiti, dar ramai pe pozitii. Fii tu singurul caruia ii pasa de lucrul corect, poate se mai ia si altul dupa tine si tot asa, pana faceti voi majoritatea, cine stie? E lung drumul si anevoios, mergi ca melcul pe el, adevarat, dar nici statul cu mainile in san nu schimba nimic.
Pana una, alta, stiu un loc de refugiu perfect de la nebunia asta zilnica: exista un oraș in care viata e buna, saptamana de saptamana, unde traiesti constient si toata lumea e politicoasa, mai si recicleaza, iubesc si natura si se bucura de ea. Este un oras care crește odată cu tine si care se cheama Bunorama. Suna a fantezie, asa-i? E fantezia celor de la Kaufland Romania, care au gandit Bunorama sub forma unui joc pentru toata familia, prin care iti poti construi orașul ideal, cu ajutorul pieselor distribuite în magazine.
Sunt 180 de piese cu totul si le strangi si pui laolalta impreuna cu micutii tai. Aveti gradini, zgarie nori si teatru, mai exista bicilete, scutere, masini electrice si chiar un avion, plus personaje multe, care sa dea viata orasului tau.
Treaba e asa, daca te bate gandul sa iti construiesti Bunorama: in perioada 29.08 – 6.11.2018, la fiecare 50 de lei cheltuiți în magazinele Kaufland, clienții primesc un pachet Bunorama care conține piese din oraș.
După colecționare, Bunorama se transformă într-un joc pentru copii de toate vârstele, dar și pentru adulți, în care distracția face echipă cu educația.Unde mai pui ca orașul Bunorama poate aduce și super premii: participanții pot intra pe www.bunorama.kaufland.ro, pot încărca, în timp, cel puțin trei poze care arată progresul orașului Bunorama și astfel pot câștiga, prin tragere la sorți, unul dintre cele zece premii constând în redecorarea completă a camerei copilului. Yuhuu pentru asta, ca fix de redecorare am si eu nevoie acum.
Cum ar fi ca orasele noastre reale sa inceapa sa semene cu Bunorama asta imaginar? Motivatie sa schimbam ceva clar avem, e pe chipul copiilor nostri.
Nu v-am spus ca am participat la evenimentul de lansare a proiectului, o treaba draguta si relaxata, in aer liber, si m-am ales cu niste piese de joc, pe care asa au mai sarit copiii mei cand am ajuns acasa si asa mai stau cu manutele pe ele de atunci! Mi-a mai placut ca la eveniment, erau la tot pasul personajele din joc, realizate din carton, la scara mare. M-am tot pozat cu ele, ce sa fac, daca am mers fara astia mici ai mei, am fost eu copilul care s-a bucurat de tot. Am cunoscut si oamenii care au gandit proiectul si am aflat mai multe despre lucrurile bune pe care le fac, astfel incat sa poata aduce cat mai mult din Bunorama si in viata reala.
Stii, nu sunt parinte si uneori si eu imi zic ca in ziua de azi parintii mai si exagereaza. Adica ma refer la aia care la 3 ani nu ii dau copilului o bucata de prajitura de casa in ideea ca zaharul il omoara. Nu zic ca e ok nici in extrema cealalta sa cazi, sa ii dai liber la ciocolata, dar asa cum am vazut ca faci si tu, mai prepari din cand in cand ceva in casa si ii dai, ca nu vei putea sa il tii tot timpul sunt cupola de sticla. La faza cu cheia de gat, sa stii ca noi parca eram mai responsabili, dar in societatea lui 2018 nu mai e ca in 1990. Pericolele sunt mult mai multe si de-aia nu mai dau mamele drumul la maini copiilor pana tarziu.