Eu, pe șezlong, în Mamaia. Soțul și copilul în apă. Prin fața noastră se perindă un salvamar, pe care îl sorb din priviri toate sirenele. Când, deodată, el se oprește la șezlongul meu… Se apleacă și îmi șoptește :
-Bună ziua, nu mă mai cunoașteți?
Habar n-aveam…
-Sunt eu, Marian.
Tot nimic…
– De la 12B, doamna dirigintă!
😂 Suficient cât să înnebunească sirenele 😆😎
Povestea nu e a mea, îi aparține unei cititoare, care mi-a lăsat-o într-un comentariu de la o postare. Și mi s-a părut prea mega amuzantă ca să rămână acolo, așa că am publicat-o. Cu acordul ei, desigur. Adică dacă tot e de râs, măcar sa râdem împreună. 😄 Tipa promite că-i adevarată și, cum viața bate filmul, nici n-ar fi de mirare.