Cum să-i ții piept unui mitocan 


Azi nu am găsit niciun loc de parcare in fata clădirii unde aveam treaba sau prin preajma ei, asa ca am blocat o mașina de la intrare, pentru ca eram in maxima întârziere, și am lăsat numărul de telefon in parbriz. Scris mare cât Casa Poporului. Știam ca pot ajunge in maximum 30 de secunde la mașina, in orice moment as fi fost sunată. Stateam cu cheia in mâna și ochii pe telefon, sa nu aștepte careva după mine.
.
La un moment dat, vine domnisoara de la recepție sa ma roage sa îmi mut mașina. Tipa ma stia:
-Rux, e un domn și e foarte supărat. Sa nu pui la suflet.
Am zâmbit, mi-am zis ca ce poate fi așa de rău. Mi s-a părut totuși ciudat ca domnul nu m-a sunat, ci a preferat sa anunte receptia. Ma rog, in câteva secunde eram in parcare.
.
Salut frumos, imi cer scuze, dau sa mai adaug ceva in timp ce deschid portiera, dar nu am mai am loc, pentru ca se declanșează potopul și eu rămân cu gura căscată:
-Asta e nesimțire, îmi striga “domnul”! Legea junglei e aici, unde te crezi? Gen fără buna ziua, fără nimic, direct du-te-n… Și omul, sa-l fi văzut, cu ochelari, cu părul alb, fata dintr-aia de bunic.
-Poftim? fac eu.
-Ești o nesimțita, asta ești! Am treaba, sunt om ocupat, întârzii din cauza ta!
-Am venit in 10 secunde sa mut mașina, ii răspund, încă incapabila sa înțeleg ce se întâmplă. 10 secunde după ceas. Ma rog, el probabil mai pierduse timpul bodogănind prin parcare și pe la receptie, in loc sa ma cheme direct și sa rezolvam treaba rapid.
.
Cand a inceput sa zbiere altele mai grave, mi-am dat seama ca nu am cum sa ii tin piept. Adică ori taceam mâlc, ori îl luam și eu la înjurat și aia era, ajungeam amândoi in aceeași cocina. Am mers pe prima varianta, nu ma tineau vocabularul si bunul simt sa o aleg pe a doua.
.
Am mai adaugat doar ca nu e frumos sa vorbească așa cu o doamna. Ce replici și pe mine! Evident ca n-am făcut decât sa îl alimentez și sa-mi mai iau vreo 5 de “nesimțito!” și  5 de “du-te dracului!”. Eu acum le mai îndulcesc pentru blog, ati înțeles, omul nu se cenzura.
.
Faza cea mai “mișto” e ca după ce mi-am mutat mașina, bărbatul a mai petrecut câteva minute pe loc, se prefăcea ca are nu știu ce treaba prin portbagaj, in timp ce tot comenta. Asta ori o făcea la ambiție, sa ma țină acolo, ori chiar nu se grăbea și a declanșat tot episodul pentru ca se plictisea sau nu știu, poate nu-și luase pastilele in ziua respectiva.
.
Intr-un final, revoltatul hotărăște sa termine de înjurat, sa intre in mașina și sa demareze in trombă. Atunci vine la mine un barbat care asistase la toată “discuția”, îmi face semn sa las geamul in jos și îmi zice, asemeni domnișoarei de la receptie, sa nu pun la suflet. De intervenit nu a simțit nevoia sa intervină, l-a lăsat pe mitocan (ca altfel nu pot sa ii spun) sa de desfășoare.
.
Nu era singurul, toți martorii s-au făcut ca ploua, pentru ca de, asta e lumea in care trăim. Vine oricare, te înjură ca la usa cortului, se răcorește bine și pleacă. Sau sa zic mersi ca nu a apelat și la chestii fizice?
.
Pe bune acum, nu ai arme sa lupți cu așa ceva, nu ai cum sa faci fata. Nu funcționează nimic, ești calm, vorbești frumos, vii cu argumente raționale, mai tare te calcă in picioare. Așa ca stai și înghiți și, dacă ești mai sensibil, ca mine, te mai consumi vreo trei zile și trei nopți după incident. Și te întrebi ca dacă mai ești și cu copiii după tine, cum ii protejai de așa ceva? Apoi te îngrozești.

Articole pe aceeasi tema

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.