Ieri, pe la pranz, Albert isi facea temele, iar Aris a inceput sa țopăie în jurul biroului. L-am rugat pe tatal lor sa mearga la copii, pentru ca eu tocmai incepusem sa le gatesc niste paste. M. i-a explicat lui Aris ca e important sa se linisteasca si sa il lase pe frate-su mare sa se concentreze la lectii, apoi l-a luat de mana si l-a dus in camera lui. În momentul respectiv, Aris a început sa plângă destul de serios, asa ca am mers si eu sa vad care e treaba. L-am gasit roșu tot și foarte suparat, încolacit pe o bucățică de covor, in vreme ce tatal lui il privea de langa fereastra și aștepta sa se liniștească. M-am asezat pe vine, in dreptul omulețului:
-Aris, ce s-a intamplat?
-Lasa-ma in pace, mi-a strigat, lasati-ma cu totii in pace! Și tati, și tu, și Albert, și chiar și Pisicoasa.
Am mai stat un pic, l-am lasat sa mai verse niste lacrimi, apoi i-am spus iar:
-Te rog, spune-mi de ce ești supărat.
-Lasa-ma in pace! a suierat din nou. Atunci mi-am deschis bratele, așa am simțit, iar el, doamne, printre suspine, s-a cuibarit acolo si a dat drumul si mai tare la lacrimi.
„Lasă-mă in pace!”, continua sa spună, in vreme ce isi incolacea manutele pufoase tot mai strans in jurul gatului meu si isi lipea trupusorul de mine. L-am mangaiat pe spate si l-am lasat sa sa calmeze. Atunci când s-a desprins de mine, in sfarsit, m-a privit fix si mi-a spus:
-Nu voiam decat sa ma joc cu Albert, atat voiam…
-Pui, stiu.
-Și tati m-a luat de acolo, pentru ca Albert facea lecții. Eu nu am lecții, mami, nu am…
Mi-am dat seama ca îi trebuia o ocupație, ceva care sa îl facă sa se simta util și important ca Albert. Faptul ca a fost dus pur și simplu in camera lui, fără a avea ceva de făcut pe măsura lecțiilor fratelui i s-a părut un capăt de țară.
-Aris, uite, i-am spus, eu as avea mare nevoie de tine acum! Fac paste si nu are cine sa imi curețe ceapa si usturoiul sau sa imi desfaca sticla cu suc de rosii.
-Pot eu, mami, te ajut eu!
I-am multumit mult, l-am luat cu mine in bucatarie si l-am implicat in tot, desi a umplut doua pijamalute deschise la culoare cu suc de rosii si a durat totul dublu fata de cât ar fi durat daca as fi gătit singură. Dar se vedea ca e bucuros sa ajute, iar intre timp și-a terminat și Albert lecțiile, asa ca s-au putut juca împreună, și totul a fost ok. Plus ca nimeni, chiar nimeni pe lumea asta nu curată la fel de bine și de migălos ceapa și usturoiul ca Aris al meu, deci tot am fost in câștig.
Vedeți, adesea, acest “lasă-ma in pace!” inseamna “am nevoie de tine!”. Aris era prea supărat pe moment ca sa ne explice ce îl supărase, asa ca i-a fost mai la îndemâna sa ne îndepărteze. Dar copiii au cea mai mare nevoie de fix persoanele pe care încearcă sa le îndepărteze, adică de mami și de tati, cei pe care ii iubesc cel mai mult și in prezenta cărora se simt in siguranța. Si tocmai pentru ca se simt in siguranța spun cu o mare lejeritate lucruri care ne lasă masca.