Norocul cu parcarea

norocul cu parcarea

Ajung ieri la sala cu jumatate de ora inainte sa imi inceapa clasa de aerobic. Locuri de parcare zero, ca de obicei. Timp aveam, asa ca m-am pus pe asteptat. Si astept cinci, zece, cincisprezece minute, nimic. Il intreb pe agentul de paza:

-Auziti, daca nu se elibereaza ceva in curand, va las cheia sa o parcati dumneavoastra?

-Nu se poate.

-De cand?

-De azi!

-Pai de ce?

-Pai asa. Ca au pus camere peste tot si ma cearta seful si ma da afara. Vreti sa ma dea afara?

Nu voiam. Dar ma gandeam cum mama ei de ironie a sortii sa imi pierd ora de aerobic, daca tot facusem efortul sa imi misc fundul pana la sala si sa mai ajung si cu treizeci de minute mai devreme?

Eram cu ochii pe usa ca pe butelie. Nu iesea nici naiba. O singura doamna grabita a plecat la un moment dat, de mi-a rasarit speranta in suflet si mi-am lungit gatul girafa dupa ea, insa nu era cu masina, asa ca nu avea ce loc de parcare sa elibereze.

Si cum stateam ingandurata la volan, cu capul proptit in mana si geamul din fata dat in jos, vine un nene îmbracat in maiou la 10 grade, cu niste lanțuri aurite la gat, pierdute intre rotocoale de grăsime. Ma anunța printr-o vorbire cu precipitatii ca i-a zis el “la băiatu’ de acolo” (arată spre un alt nene cu lanțuri) sa elibereze locul pentru mine special. Apoi afla ca sunt cam măritată si cu niste copii pe acasă, așa ca nu mai elibereaza nimeni nici un loc, ci pleaca sa fumeze si sa rada intr-un colt. As vrea sa va descriu in cuvinte ce nervi aveam, dar nu prea gasesc suficiente cuvinte decente cat sa leg o propozitie.

Dupa inca zece minute si multe ganduri negre, s-a gasit cineva sa plece cu masina in sfarsit, moment in care am multumit cerului pentru minunata sansa de a parca si am plecat teleghidata sa ma schimb in hainele de sport. La ora am intarzitat binisor, dar macar am apucat sa transpir si sa ma tonifiez nitel, cat sa nu-mi para rau ca am consumat motorina si nervi pana acolo.

Azi m-am dus iar la aerobic si am ajuns la ambitie cu o ora mai devreme, sa fiu sigura ca orice-ar fi, loc de parcare tot prind. Gasesc din prima nu unul, ci doua locuri libere, chiar la intrare. Din experienta mea de 3 ani cu parcarea lor, sansele ca asta sa se intample la ora respectiva sunt de 0,1%. Morala e ca norocul te loveste cand vrea el, nu cand ai tu nevoie. Am parcat frumos si am ramas sa ma uit o ora pe pereti, pana mi-a inceput clasa.

Articole pe aceeasi tema

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.