Cand distractia copilului e pe bani

Cu Aris merg in mod normal intr-un parc unde nu gasesti tiribombe sau magazinase la tot pasul care sa vanda dulciuri, jucarii care se strica in trei secunde sau alte porcarioare. Exista multa verdeata, un lac si vreo doua spatii cu tobogane, leagane si zone de catarat si de invartit in voie. E distractie in aer liber multa si gratuita, care se lasa cu obrajori de zmeura si uneori cu cateva julituri in genunchi sau in cot.

Vineri, cum mergeam cu masina spre parcul nostru, a vazut Aris un alt parc, cu gard in chip de zid cu porti de castel, care i-a atras atentia:

„Mami, te log melgem, te log melgem, te log melgem?” De 1000 de ori „te log melgem” mai tarziu, am intors si am inceput sa caut un loc de parcare.

Enspe mii de trenulete, avioane, masinute, elicoptere, umbrelute si motociclete au rasarit in fata noastra imediat ce am intrat in parc, toate pe bani, nimic sub 5 lei tura de 2 minute. Tot perimetrul impanzit cu afise: „copiii platesc, indiferent de varsta!” Deci gata cu scuza „e mic, are sub 3 ani”, poate sa aiba si 3 zile, daca nu-i in burta mamei, plateste.

Incepe Aris: Mami, vleau aia si aia si aia si aia! In 10 minute, o luasem razna. Si eu si portofelul. Explica-i unui copil de nici trei ani ca fisele alea pe care le baga nenea in aparat ca sa porneasca iar si iar si iar nu sunt pe ochi frumosi, ci pe bani, care bani nu cresc in copaci.

Pe bune, deci stiti cum trec alea doua minute cand costa 5 lei? Ca doua secunde. Pariu ca daca erau gratuite nebuniile alea n-ar fi fost nici pe jumatate la fel de intersante, le ignora copilul meu in stil mare. Asa, nu scapam fara tura dubla si nu mai spun de alea unde era musai sa fie insotit: 10 lei dintr-un foc.

N-a fost greu, asadar, sa imi usurez portofelul de o suma frumusica, intr-un timp foarte scurt. N-as putea spune ca au fost bani bine cheltuiti. Ce-i drept, a zambit copilul meu de cateva ori, dar mai mult s-a consumat ca voia ture la infinit si a ajuns sa planga lacrimi amare, ba chiar sa se dea putin cu fundul de pamant la final, cand era si obosit. A inteles totusi ca nu mai sunt fise si ca trebuie sa mergem acasa. Deci nu l-am luat pe sus, cum banuiam ca va fi nevoie, ci a plecat de bunavoie si pe propriile picioruse pufoase.

Nu-i vorba de suma in sine, poate cheltuim uneori mai mult decat atat pe lucruri mai mici pentru copiii nostri, dar sentimentul ala de vid cu care ramai dupa runda asta de aventuri in parc si stresul in sine de a-ti convinge copilul ca a treia tura e deja prea mult, pur si simplu anuleaza orice urma de distractie. Eu asa am simtit. Poate si pentru ca Aris e inca mic.

De o mie de ori mai veseli, mai relaxati si mai incarcati de bine plecam din parc dupa ce am vanat insecte, am urmarit porumbei, am strans frunze si crengute sau ne-am alergat printre copaci. Prefer distractia asta simpla in aer liber, e numai buna pentru copii de toate varstele.

Parcul ideal e, dupa mine, un colt de natura cu plante si carari de explorat. Copiii pot sa se bage in balti, in praf, in noroi, au liber la explorare si nu trebuie sa ma opresc la tot pasul sa le spun ca nu pot face sau cumpara una sau alta. In felul asta plecam toti cu mintea odihnita acasa.

4 comentarii pe “Cand distractia copilului e pe bani

  1. Ioana Marinescu spune:

    Sa știi ca ai mare dreptate! Dar cred ca toți trecem prin asta, mai ales când sunt copiii mici. Când era Ana ca Aris, în Mall Băneasa era plin de porcarii din astea și fiecare vizita la Mall se lăsa cu un pic de jale. Pana am pus regula – doua fise per vizita, nici una în plus. Erau jucării care costau o fisa, jucării care costau doua. A înțeles cu timpul cum sta treaba și ne-am calmat. Ideea e ca fără sa pui limita nu ai nicio șansă…

    • Ruxandra Luca spune:

      da, exact. Imi amintesc si eu perioada de la Albert, ca ai nostri cam de o seama sunt. Bine ca Baneasa era foarte departe de noi si ajungeam rar. Pana pe la 3 ani mai greu cu limitele, de acum inainte astept cu interes sa vad ca am mai mult succes. Multumesc mult pentru comentariul tau! <3

  2. Ioana Banana spune:

    Ohhhh, da! Cunosc prea bine, din pacate! La noi (Iasi), parcul ideal are si spatii verzi, bancute, gazon de un verde de pe revista..si mai are, fix peste drum de locul de joaca, parcul cu tiribombe 😐 Evident ca vreo 2 ani am evitat complet zona, acum am cu cine sa ma inteleg.:D

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.