Și doar i-am spus doamnei E., bona noastră dragă, să nu facă mucenici moldovenești, pentru că dacă ea ii face, eu ii mănânc. Și-n loc să mănânc mucenici, mai bine bag ouă, branza, carne, chestii verzi, dintr-astea mega sănătoase și bune pentru mine și bebe. Una peste alta, ieri seara când am ajuns acasă, am găsit mucenici pe masă și am mâncat de n-am avut aer. Desigur. I-a făcut și pentru prima dată, i-au ieșit și demențiali direct, dar la ce puteam să mă aștept de la un om care prepară cozonaci cam cum aș face eu pâine prăjită cu unt. Impart cu voi rețeta, pentru că bunătățile s-au terminat rapid (cu sprijinul copiilor, din fericire 😄).
Ingrediente:
- 1kg faină;
- 150 grame unt;
- 6 ouă;
- o cană de zahăr;
- 1 plic zahăr vanilat;
- 2 pliculete de drojdie;
- 350 ml lapte;
- un praf de sare;
- 2 linguri de ulei
- nucă macinată și miere.
Preparare
- Dizolvăm drojdia și o linguriță de zahăr în 100 ml lapte călduț.
- Intre timp, cernem făina și adăugăm în mijloc amestecul de mai sus.
- Cât crește maiaua (vreo 10-15 minute), încălzim restul de lapte, în care punem: zaharul, zahar vanilat, untul topit si gălbenușurile frecate cu sare.
- Le amestecăm pe toate ușor, până se topește zahărul, și apoi răsturnăm amestecul călduț, puțin câte puțin, peste maiaua crescută.
- Facem o cocă pe care o frământăm ușor cu 2 linguri de ulei.
- Lăsăm la crescut până își dublează volumul.
- După ce a crescut, facem biluțe de aluat, cam cât un ou de mari. Formăm din ele „șerpişori” cam cât degetul de groși. Luăm câte doi șerpișori împletiți, din care facem opturi.
- Dăm mucenicii la cuptorul preîncălzit la 180 grade. Ii scoatem in 15 minute sau când sunt rumeniți.
- Facem un sirop din apă si zahar. Punem siropul într-o taviță și înmuiem ușor mucenicii.
- Așezăm mucenicii într-o tavă, îi ungem cu miere și apoi punem ușor nucă pisată.
- La final, încercăm să mâncăm în limita bunului simț. 🙂
Atât mai zic, bine că încă mă pot bucura de mucenici adevărați, pentru ca nebuniile alea fierte în apă de se fac pe la București nu aduc neam cu mucenicii pe care îi știu din Bacăul copilăriei mele. 🙂