De ce să nu pupăm copiii mici pe gură. Măsuri esențiale pentru prevenirea și tratarea bolilor infecțioase ale copiilor

De ce să nu pupăm copiii mici pe gură. Măsuri esențiale pentru prevenirea și tratarea bolilor infecțioase ale copiilor

Pupatul copiilor mici pe gura este sport național la români și nu numai. O faci pentru ca-s mici, frumoși, pufoși, irezistibili, plus că nu ripostează. O faci din iubire și fără sa-ti treacă vreo clipa prin minte ca le-ai putea transmite enșpe mii de germeni intr-o fracțiune de secunda. Vedeți voi, până și un virus banal pentru noi, ăștia mari, poate avea impact major asupra unui organism cu resurse limitate de apărare. Dincolo de a evita pupatul copiilor mici pe gura, sunt cateva lucruri esențiale, pe care cu totii ar trebui sa le știm și sa le aplicam, astfel încât sa ne putem bucura de copii sănătoși. De exemplu, treaba asta banala și la îndemâna oricui, în care eu cred foarte mult (în general, nu doar în perioada asta): spălatul pe mâini. Cu apa si sapun obisnuit, nu musai cu solutii care omoara 99,9% din bacterii, important e ca spalatul sa fie facut corect și cu regularitate.

Mai multe am rugat-o sa ne explice doamna Dr. Alina Dinu, medic specialist pediatru. Si dansa zice asa:

La ce pericole sunt supuși copiii mici pupați pe gură de către adulți?

Obiceiul de a pupa copilul pe gura nu este unul tocmai sanatos, deoarece flora cavitatii bucale a unui adult poate contine microorganisme patologice intretinute de diverse afectiuni (carii dentare, igiena deficitara, infectii respiratorii/digestive, stomatologice, fumat etc)., microorganisme ce pot fi cu usurinta transmise celui mic, prin saliva.

Astfel, pe fondul unui sistem de aparare incomplet dezvoltat, o viroza care la adult se poate manifesta mai subtil sau sa fie tolerata mult mai bine, la copil poate avea un tablou clinic mult mai zgomotos (febra inalta, stare generala modificata, simptome mult mai severe). O astfel de afectiune usor transmisibila prin saliva  este “boala sarutului” sau Mononucleoza Infectioasa, boala caracterizata prin febra, umflarea ganglionilor limfatici, diminuarea apetitului, oboseala, dureri in gat, ce poate avea consecinte cu atat mai grave cu cat varsta este copilului e mai mica.

Ce alte măsuri pot lua părinții, astfel încât cei mici sa nu se aleagă cu boli infecțioase?

Pe fondul unei imunitati incomplet dezvoltate, un copil mic, mai ales odata cu intrarea in colectivitate, poate prezenta in mod normal pana la 9-10 episoade de infectii respiratorii usoare pe an.

In general, pentru a diminua frecventa si severitatea episoadelor infectioase, cele mai simple masuri de preventie le reprezinta:

  • o igiena corespunzatoare;
  • alimentatia echilibrata si sanatoasa;
  • efortul fizic regulat si in aer liber;
  • asigurarea unui program de odihna corespunzator varstei;

In plus:

  • evitarea contactului cu oameni bolnavi;
  • izolarea la domiciliu a copiilor ce prezinta semne de boala acuta;
  • tratarea inca de la primele simptome a adultilor cu care copilul locuieste si respectarea de catre acestia a regulilor minime de igiena (purtarea mastii, spalarea mainilor, aerisirea frecventa a camerelor, etc).

Cum reacționăm de la primele semne de boală

Primele masuri pe care le putem lua, in cazul in care copilul da semne de boala, depind foarte mult de severitatea cazului.

1. Stăm acasă

Daca starea celui mic este una buna si simptomele sunt usoare, situatia poate fi manageriata pentru inceput acasa, pana la un eventual consult medical, in zilele urmatoare, prin:

  • izolarea la domiciliu (retragerea temporara din colectivitate, amanarea iesirilor la locul de joaca);
  • hidratare corespunzatoare;
  • asigurarea unui regim alimentar sanatos, in functie de toleranta copilului;
  • administrarea simptomaticelor de baza ( de ex: antitermice, decongestionante nazale etc);
  • monitorizarea copilului.

2. Mergem la spital

Se recomanda consult la camera de garda, in vederea stabilirii unui diagnostic cat mai rapid si a unei conduite terapeutice tintite, in cazul in care copilul prezinta:

  • stare generala modificata,
  • refuza alimentatia,
  • nu se poate hidrata,
  • prezinta febra mare sau persistenta,
  • simptomele sunt severe.

Cum tratăm corect febra

Febra este primul semn ca organismul lupta cu o infectie. Masurile de scaderea a temperaturii pot fi:

1. Măsuri fizice

  • dezbracarea copilului,
  • hidratare suplimentara,
  • asigurarea unei temperaturi ambientale corespunzatoare.

2. Măsuri medicamentoase

Antitermicele (ibuprofen, paracetamol) pot fi administrare fie oral (sub forma de sirop/comprimate) sau intrarectal (ca supozitoare), intotdeauna dozate corect in functie de varsta si greutatea copilului.

Ibuprofenul prezinta efect antiinflamator si ajuta la scaderea temperaturii. Paracetamolul, ca tratament analgezic si antipiretic, amelioreaza durerea si reduce febra, fiind bine tolerat de catre stomac. Ambele, insa, necesita o administrare corecta, conform indicatiilor medicului (doza ajustata in functie de greutatea actuala a copilului si varsta, frecventa adecvata a dozelor, durata tratamentului etc).

Se poate incepe tratamentul cu un singur antitermic si, eventual, aplicarea in paralel a masurilor fizice de scadere a temperaturii. Daca febra persista, se poate adauga in schema de tratament si al doilea antitermic.

 Cât timp este contagios copilul și când poate reveni in colectivitate

-Cât timp este contagios copilul și când poate reveni in colectivitate? Pentru ca degeaba ne luam noi toate măsurile de precauție și încercam sa tinem lucrurile sub control, dacă ceilalți părinți își aduc la gradinita sau la scoala copiii bolnavi.

Perioada de contagiozitate difera de la boala la boala, dar, in general, primele zile in care copilul prezinta simptome sunt cele in care riscul de a transmite mai departe infectia este cel mai mare, de aceea se recomanda izolarea copilului la domiciliu in perioada acuta de boala.

In decizia de reintroducere in colectivitate ar trebui sa se ia in considerare atat faptul ca o simpla raceala, fara complicatii, necesita din partea organismului, in medie, 1 saptamana de refacere completa, cat si capacitatea individuala a fiecarui copil de a se recupera dupa o infectie.

De exemplu, intr-o viroza respiratorie, chiar daca cel mic se simte mult mai bine dupa tratamentul simptomatic, atata vreme cat inca tuseste frecvent si mai prezinta secretii nazale abundente, el inca poate transmite mai departe infectia, motiv pentru care reintoarcerea in colectivitate ar trebui temporizata pana la ameliorarea semnificativa a simptomelor.

Un alt aspect important este ca revenirea mult prea devreme in colectivitate reprezinta si pentru copil un risc in plus de a contacta un alt agent infectios sau de a prezenta complicatii in evolutia bolii de baza, pe fondul imunitatii scazute.

Bun, cam asta ne-a spus doamna doctor Alina Dinu, informatii utile cat cuprinde, zic eu, bune de lipit pe usa frigiderului.

Eu m-am bucurat de copii sanatosi, Slava Domnului, dar am si invatat cum sa imi pastrez calmul si sa reactionez corect, in caz de probleme. Copilul meu mic n-a luat antibiotice in viata lui, iar cel mare de maximum 5 ori, in 11 ani. Asta nu inseamna ca fugim de medicamente. Cand situatia o cere, un paracetamol acolo, de exemplu, isi face foarte bine treaba. Febra e în general prima si singura care ne da batai de cap, în cazul în care copiii culeg vreo boală de la școală sau grădi.

In rest, pe partea de preventie, asa cum zice si doamna doctor, grija la igiena, alimentatie si odihna, plus miscare cat cuprinde. De pupat pe gura i-as pupa mereu, dar ințeleg că nu-i cel mai sănătos lucru pentru ei, ca să n-o spun altfel, așa că ma rezum la pupici pe frunte, pe obraji și în creștetul capului.

Ei, si in caz ca apar totuși probleme, este important sa stim cand si cum putem tine lucrurile in frau acasa, dar si cand e rost de mers la spital. Izolarea micutului bolnav este importanta pentru o refacere completa si pentru a nu da boala mai departe. Copii sanatosi sa avem!

foto

Articole pe aceeasi tema

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.