Albert a început astăzi clasa a cincea. Eu și taica-su l-am dus acolo de mână, deși asta-i mai mult un fel de a o spune, pentru ca Albert nu mai e la vârsta la care sa se țină de mâna cu părinții. De fapt, i-am stat unul in dreapta, altul in stânga, așa cum facem in fiecare an, de la gradinita încoace și cum sper ca ne va lasă sa facem pana la liceu. Și după. Nu contează ce e sau ce va fi între noi doi, copilul trebuie sa simtă că mama si tata sunt acolo pentru el.
.
Albert a avut emotii aseara, a adormit greu și s-a foit toată noaptea. Azi, insa, părea complet schimbat, vesel, sigur pe el. S-a dus imediat la colegii lui, fără sa se uite o secunda înapoi.
.
Festivitatea a început ca toate festivitățile, o mare de oameni, un microfon, obisnuitele cuvinte. S-a vorbit de performante școlare și au fost părinți care au aplaudat intens treaba asta, s-au prezentat profesorii, li s-a urat bun venit și succes elevilor. Nimic nou sub soare. Mie totuși mi-a venit sa vars niște lacrimi, ca de, o data in viața începe fiu-tu mare clasa a cincea și atunci te emoționezi chiar și din lucruri nu musai emoționante.
.
La un moment dat, managerul școlii a invitat la microfon un preot. M-am mirat puțin, nu mai auzisem de treaba asta la cele doua școli pe care le-a schimbat Albert până acum. Parintele a spus o rugăciune, ne-a binecuvantat pe toți cei prezenți, iar la final ne-a urat sa avem copii fericiti. Nu sa avem copii premianți, copii olimpici, copii numai de 10, copii care invata de dimineața pana seara și uita sa mai fie copii. A zis ca-i de ajuns să fie fericiți. Pe urmă a continuat așa:
.
-Rețineți ca nu există fericire fără cruce, iar crucea înseamnă, de fapt, iubire. Trecand peste partea cu crucea, am redus totul la „nu există fericire fără iubire”.
.
Mi-a placut mult trimiterea parintelui la iubire si mi s-a părut cel mai important mesaj la început de an școlar. Iubirea ne motiveaza copiii mai bine decât orice altceva. Nu comparatiile, pedepsele, urletele, palmele, astea toate adâncesc prăpastia dintre noi și ei. Iubirea e singura care unește și care ne ajuta sa avem pui fericiti, așa cum cred ca ne dorim cu totii. Sper ca mesajul parintelui sa fi ajuns la cei prezenti in aceeasi forma în care l-am perceput și eu si mai sper sa faca magie pentru copii, tot anul ăsta școlar și în cei ce vor urma.
Nu înțeleg ceva,a mai fost o postare de genul că ce v a fi inte mine SI M daca va merge sau nu ,,,nu mai știu exact adică mi se pare că tu deja știi că peste câțiva ani nu ce ți mai toti4 pu i Raul înainte Intr un fel
Nu cred ca fac asta, cred ca pur si simplu iau in calcul faptul ca totul este posibil. Parintii lor vom fi insa mereu, iar copiii sunt cei mai importanti.
Cel mai important este ca copii sa nu fie indoctrinati din fasa din cauza angoaselor si limitarilor parintilor ei. Adevarata fericire vine din autodeterminare.
„Nu exista fericire fara cruce…” este o idiotenie pe care numai un preot roman ar putea sa o spuna. Necesita si o doza de ignoranta ridicata, un obraz gros, dar si o masa de parinti trecuti prin viata fara sa puna prea multe intrebari.
sigur, ma asteptam si la genul asta de reactii. Fiecare poate interpreta mesajul cum simte. Eu am ales sa raman setata pe partea cu iubirea, pentru ca la asta a redus preotul totul, la iubire, de care depinde fericirea copiilor nostri. Tu… n-am inteles exact pe ce ai ramas tu setat, dar nu-s chestii prea dragute.