Aris, aseară, după baie:
-Mami, te iubesc cel mai mult din lumea asta!
Tac și mi-l lipesc la piept.
-Știi de ce, mami, știi? mă întreabă. Pentru ca numai tu îmi dai pupici mulți. Tati îmi da pupici puțini, iar Albert nu-mi dă deloc. De asta tu rămâi cea mai iubită.
-Ah, puiule!
-Acum e rândul tău, îmi zice, pe cine iubești mai mult și mai mult pe lume?
-Eu?
-Da! Și trebuie sa fie o singură persoană.
.
Ii spun primele motive care îmi vin in minte pentru care îl iubesc pe el. Pentru ca râde mult și mă îmbrățișează des, pentru ca își împarte cu mine placinta cu mere, pentru ca îmi da atatea detalii despre ce visează noaptea și pentru ca miroase a joaca atunci când vine de la gradi.
.
După care îi zic de ce îl iubesc pe frățiorul lui, care are așa o imaginație bogata și așa un dar de a povesti! Care încă îmi cere sa îl învelesc seara, la culcare, pentru ca stie cât de drag îmi e sa o fac, fratiorul lui care construiește cele mai ireal de complexe chestii din piesele Lego și care îți zice mereu verde in față ce gândește.
.
Apoi ii spun cât îl iubesc pe tatăl lor, iar la final:
-Vezi, Aris, am atâta iubire cât sa nu se termine vreodată și atâtea motive să v-o dau vouă. Oricum, tu și Albert sunteți primii in sufletul meu și in sufletul lui tati. Nu e nevoie sa fie vreunul înaintea celuilalt. Ai înțeles acum?
.
Îmi zâmbește cu dințișorii perluțe la vedere:
-Am înțeles. Apoi adaugă:
-Dar eu tot pe tine te iubesc cel mai mult.
Ah! 💙