Mamele se sacrifică mereu pentru copiii lor, fără să simtă că o fac

Mamele se sacrifică mereu pentru copiii lor, fără să simtă că o fac

Tata e băiat crescut la țară, intr-o familie cu mulți copii. Cea mai mare bucurie a lor era când bunica tăia o găină și o gătea cum numai ea știa. Se adunau toți in jurul mesei, dornici sa apuce câte o bucata de carne bine rumenita, pe care o mâncau pe nerăsuflate. Bunica își punea în farfurie gâtul. Atât. Intr-o zi, tata a întrebat-o:
.
-De ce mananci mereu doar gatul? Nici n-ai ce alege din el, e numai oase.
Bunica i-a răspuns simplu:
-Doar gâtul îmi place. Iar copilul s-a liniștit.
.
Abia când s-a făcut om mare, și-a dat seama ca bunica renunța la mancare pentru ei, așa cum ar face orice mama buna, atunci când mâncarea e putina și gurile de hrănit multe. O mâna de om a fost bunica mea o viața întreaga, 1 metru și jumătate, slaba moarta, nu știa nimeni de unde își lua puterea de munca, de ținut casa și de îngrijit copiii cei mulți. Eu cred ca tocmai de la ei și-o lua.
.
Apoi mă uitam la soacra mea, mama lui M., o doamna care se apropie de 90 de ani, mamă a doi copii si bunica de alti doi. Când vine in vizita și îl vede pe M. ca sta in picioarele goale pe gresie, se descalță imediat și ii oferă papucii ei. Știe de-o viața cât de sensibili sunt copiii și cum statul asta desculț pe gresie te poate îmbolnăvi. Uita ca al ei e deja om mare, se gandeste numai la sănătatea lui. M. râde cu poftă, la care ea se încruntă:
.
-Nu râde, băiete! Sa vezi tu când răcești, n-ai sa mai fii la fel de vesel!
Draga de ea, îmi amintește mereu că rămânem puii mamelor noastre o viață întreagă.
.
Sau mama, dacă ii spun ca îmi plac cerceii ei, nici nu apuc sa îmi termin ideea, ca și-i scoate din urechi și mi-i întinde.

Ia-i tu, dacă îți plac. Haide!

-Mami, dar îmi plac in urechile tale.

-Eu m-as bucura mai mult sa ii văd la tine. Mi-i da fara sa clipeasca, imi da cercei, bratari, genti, inele, orice are și crede ca mi-ar placea, pentru ca bucuria mea ramâne și bucuria ei.

Apoi ma uit la mine, cum sunt în relatia cu copiii mei. Tin minte ca eram în vacanța, asta vara, și am lipsit câteva minute de lângă Aris. Cum ma întorceam, l-am văzut alergând intr-un suflet către mine, zici ca nu ma văzuse de-o viața. Apoi a realizat ca plecase de sub umbrelă desculț:

-Mami, frige.

I-am dat imediat papucii mei.

-De ce te-ai descălțat pentru mine, mami? Tie îți place fierbințeala?

Am zâmbit:

-Mie îmi place de tine!  Și-am fugit la umbra, pentru ca imi luaseră foc tălpile in locul lui și simteam usturimea pana la genunchi.

Se spune ca nu ar trebui sa ne sacrificam pentru copiii noștri, doar ca, de multe ori, vedeți, treaba asta vine de la sine. Dai mâncarea de la gura, dai cerceii din urechi, dai papucii din picioare, dai din suflet, din trup, ti-ai da și viața cu totul, dacă de asta ar avea nevoie copilul tău.

Știi ca fiinta aia care a crescut in tine e mai importantă decât orice altceva pe lumea asta, și-atunci faci ce îți dictează instinctul ca sa o protejezi.
Mamele gândesc cu sufletul atunci când vine vorba de copiii lor, ele nu se sacrifică, ele sunt, pur și simplu, mame.

Articole pe aceeasi tema

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.