Într-o sâmbătă, câțiva puști din parc m-au întrebat dacă sunt actriță.
–Păreți a fi actriță, sa știti, mi-au spus.
Am zâmbit:
–Nu, nu sunt.
-Atunci ce sunteți?
-Mamă, le-am răspuns. Mama lor, și am arătat spre băieții mei, care se jucau la tobogane, ceva mai încolo.
–A, mamă cu normă întreaga? a intervenit o doamnă care ascultase discuția noastră, probabil bunica unui dintre copii.
Am confirmat, deși știu ca ea ma întreba, de fapt, dacă am sau nu un job.
.
Da, chiar am un loc de muncă la care merg, plus tot felul de proiecte, drumuri și activități in afara mămiciei, dar așa mă simt eu bine și îndreptățită să mă prezint, ca fiind mamă, înainte de orice. Mi se pare cel mai greu, mai frumos și mai plin de semnificație lucru pe care îl fac in viața asta. Este întâiul meu job, cel la care sunt prezentă sufletește 24 de ore din 24, fără vacanțe și fără timpi morți.
.
Pentru că mămicia nu vine in jumătăți de măsura, ești cu totul acolo sau nu ești deloc. Grijile și iubirea pentru puiul de om nu se termină când ieși pe ușa casei sau când intri pe poarta instituției unde lucrezi. Nu înceteaza când l-ai lasat la grădiniță ori la școală, nu o poți uita nici măcar atunci când îți faci curaj și timp pentru o vacanță în doi, la care poate ai tânjit ani buni. Chiar dacă îți știi copiii sănătoși și pe mâini bune, iubiți, hrăniți, jucați, spălați, sufletul tău rămâne veșnic la ei. Nu contează la câte sute sau mii de kilometri departare îți umblă corpul, gândurile ți le lași la puii tăi și inima tot acolo.
.
Deci da, sunt mamă cu normă întreaga, de când mi-au venit copiii pe lume și-atât cat voi mai fi pe pământul ăsta.
.
Nu m-am simțit mai puțin mamă când am angajat o bonă și am plecat la job, după doi ani de alăptat și stat aproape non-stop cu Aris. Nici când copilul meu mic a început grădinița, ori cel mare școala, nici când muncesc câte 12 ore pe zi și ajung frântă acasă, după ce ei au adormit deja. Nici măcar atunci când îmi iau câteva ore pentru mine, să merg la sală, la film, la o cafea cu fetele, la cină cu iubitul meu. În oricare dintre momentele astea aș sări ca arsă de-aș ști că puii au nevoie de mine și-aș muta munții din loc numai să le fie bine. Plec, vin și rămân mamă oriunde la mijloc.
.
Iubirea pentru copiii tăi e constantă, de când îi ții prima dată în brațe, ba chiar de când afli ca încep să prindă contur în burtica ta, și până când te ține Dumnezeu pe pamânt. Chiar și când or avea părul alb, tot copiii tăi rămân, iar tu mama lor cu normă întreagă, poate ieșită la pensie de la celelalte joburi, dar veșnic prezentă și neobosită în jobul de mamă.
O mama care-si iubeste , cu adevarat . copiii sai le poarta de grija , acestora , mereu . Copiii cand sunt mari , poate ii cearta , ca isi pot avea singuri de grija , iar ea lasa capul in jos , asteptand o imbratisare .