Lecția de istorie

viata de mama

Mai fac schimb de cărți cu o prietenă și, zilele trecute, imi aduce tipa asta un titlu nou. Nu apuc sa o rasfoiesc, ajung acasa, pun cartea pe noptiera si o uit acolo. O gaseste Albert, intr-o seara, dupa baie, si se pune pe citit. O pagina, doua, trei, zece pagini in vreo cinci minute. Hai ca prea batea la ochi, era sigur ceva in neregula cu ea de o devora asa. Il iau la intrebari:

-Albert, aia e cartea mea, știi, da?

-Știu! Si-mi place.

-Ce-ti place la ea?

-Ca e cu injurături.

Bine ca o clarificasem. Ii iau cartea din mana si imi pica ochii pe niste cuvinte gen „tâmpit” sau „handicapat”, încă de pe prima pagina. Ii scriu tipei care mi-o împrumutase:

-Fata, cartea asta e cu înjuraturi?

-Este! Dar numai pana moare bunica.

-Și? Moare greu?

-Moare repede, dupa câteva pagini.

Chiar și așa, am zis ca nu o lectura potrivita pentru un copil de 10 ani. Desi apreciam maxim interesul lui pentru citit.

-Hai sa incercam altceva, ii propun. Gaseste Albert in biblioteca „Baiatul cu pijamale in dungi”, de John Boyle, ii place poza de pe coperta si, fara sa mai ia altceva in calcul, se pune pe citit. E o carte trista, in esenta, cu exterminarea evreilor, Hitler, al Doilea Razboi Mondial, dar totul e privit prin ochi inocenti de copil, deci merge pentru Albert.

Aseară, ma roagă fiu-miu sa ii dau niste explicatii pe marginea cartii, nu ii era lui foarte clar contextul istoric. Ii povestesc, in anumite limite, cum a stat treaba cu Holocaustul, despre Hitler, despre razboi, despre soarta multor oameni nevinovati. Asculta, intelege, mediteaza si concluzioneaza:

-Tu trăiai pe atunci, nu?

……………………………

-In timpul celui de-al Doilea Război Mondial? il intreb.

-Da.

-Prin 1940 asa, 1945?  întăresc.

-Da.

-Nu, Albert, nu trăiam atunci, m-am nascut vreo jumatate de secol mai tarziu. Cu accent pe „jumatate de secol mai tarziu”. Se uită la mine neimpresionat, apoi isi afundă privirea in carte. Iar eu fug la baie sa imi aplic o masca cu fructe exotice, pe care scrie ca te intinereste vizibil în doar 10 minute. O față care a trecut printr-un razboi mondial are nevoie de asa ceva ca de aer.

2 comentarii pe “Lecția de istorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.