In preajma noului an, nu stau niciodata sa ma gandesc la ce a fost, bun sau rau. Privesc inainte, am grija ca fix la miezul noptii sa am clar in minte lucrurile minunate pe care le voi face in noul an, toate realizarile si implinirile care ma asteapta, tin strans de mana pe cine am mai drag si cam asta e. Nu ma consum cu luni inainte unde merg, cu ce ma imbrac, cum si cu cine ma distrez. M-a prins revelionul si acasa in pijamale, si la munte, si pe la vreo super petrecere (rar) si la ai mei la Bacau, asa, ca acum.
Aris e inca mic si dependent de mine, deci n-as putea lipsi de langa el noaptea nici macar doua ore. Revelionul acesta avea sa fie cu el si cu ei, cu copiii mei. Si fara fotografii de familie. Nu ne-am putut strange toti patru sa zambim frumos la camera… Adica nu l-am putut convinge pe Albert sa stea la poze, nimic neobisnuit.
Gata, ne asteapta un 2016 minunat, sunt convinsa de asta! Il fac eu memorabil, chiar daca el are alte planuri cu mine.
Tot binele din lume catre voi, sa fiti iubiti!
Am zis ca nu privesc in urma, dar pe 2015 n-am cum sa-l uit: e anul in care a venit pe lume Aris. La fel si cu 2009, care e anul lui Albert.