A fost un Craciun atipic din atatea puncte de vedere. In primul rand, soare cat cuprinde, stiti cu totii. In mod normal imi place vremea calda, dar acum m-a impiedicat sa simt atmosfera de sarbatoare.
In al doilea rand, a fost primul Craciun pe care nu l-am petrecut acasa, alaturi de parintii mei, ci am mers in vizita la prietenii nostri. Si am mancat lucruri pe care nu le-ai asocia nici in ruptul capului cu Craciunul, gen hummus sau tartar de somon. Desi am avut si sarmale, cozonac si bunatati traditionale in general, nu prea m-au tentat. In alti ani le-a fi ras.
Datorita vremii frumoase, mai ca am fi mancat afara, dar cum totul era deja aranjat pe masa din living, ne-am multumit sa deschidem larg usile spre terasa si sa respiram aerul de primavara.
Copiii s-au bucurat de generozitatea Mosului. Eu si M. nu obisnuim sa ne facem cadouri. De ani buni preferam (adica mai mult el prefera si eu accept) sa mergem impreuna la cumparaturi si fiecare isi alege ce-i place. Inainte de Craciun sau cand se nimereste. Ma gandeam sa schimbam chestia asta pe viitor. Ceva oricat de mic, oferit din suflet, te bucura, chiar daca ai impresia ca nu-ti lipseste nimic. E surpiza aceea care te lumineaza, entuziasmul pe care il ai cand primesti, dar si cand oferi.
In a treia zi de Craciun, cand ma asteptam mai putin, am primit totusi un cadou minunat. In timp ce ma jucam cu Aris si el radea in hohote, i-am vazut primul dintisor. Gingia lui de jos e norocoasa purtatoare a dintisorului mult asteptat.
Puiul frumos va avea de acum mai mult spor la rosul globurilor de Craciun si a celorlalte lucruri pe care le baga mereu in gurita. Dintele lui e atat de mic, incat abia il vezi cu ochiul liber, ca altfel sigur ii faceam o poza si o puneam la colectia de suflet. Mai asteptam putin.
Poze n-am facut cine stie ce Craciunul acesta. Toti prietenii se asteptau sa aducem aparatul foto si chiar l-am luat de acasa, doar ca am uitat cardul. O, bucurie! Si-apoi Albert n-a stat deloc sa avem si noi o fotografie de familie, fie ea facuta si cu telefonul mobil, dar macar sa fim toti patru langa bradul impodobit.
Imi amintesc pozele de anul trecut… strigau Craciun, cu mine imbracata in rosu si Albert in pijamaua lui cu reni. Acasa, cadouri, veselie, atmosfera de sarbatoare. Eram insarcinata cu Aris si aveam o mie de ganduri in cap despre cum vor fi urmatoarele sarbatori de iarna, primele in patru.
Pace in suflet va doresc tuturor!