Anul acesta m-am mobilzat greu tare cu decorarea casei de Craciun. Ai zice ca daca ai doi copii esti mai motivata sa creezi atmosfera de poveste din preajma Sarbatorilor, dar uite ca abia am reusit sa scot jumatate din decoratiunile pe care le puneam in mod obisnuit. Partea buna, cand nu te stresezi sa atarni Mosi Craciuni, luminite si crengi de brad peste tot, e ca vei suferi mai putin in momentul in care va trebui sa le pui la loc in cutii. Si vei termina rapid treaba. Partea proasta e ca pierzi din starea de bine pe care ti-o creeaza fiecare detaliu de poveste pe care alegi sa il pui in casa.
La Mosul urias care canta si danseaza am renuntat din start, ca nu mai era loc si de el cu toate ale lui Aris: tarc, jucarii, carucior si alte nebunii care sa-l legene sau in care sa topaie, toate adunate in living… si-n camera lui… si intr-a noastra… si pe oriunde s-a mai gasit cate un coltisor liber.
Mai obisnuiam sa punem un ditamai decorul din crengi de brad pe hota, aveam un orasel cu lumini multicolore (minunat, dar care ocupa o gramada de loc), alte crengi de brad ninse si pline de conuri pentru decorat scarile, lumanari, ingerasi, stelute, fete de masa. Nici nu mai stiu pe unde sunt toate, nici nu m-am obosit sa le caut. Ba am fost fericita ca Aris m-a lasat sa le pun si pe acestea din poze. Ei, si noutatea, bradutul din curte, pe care mi-l doresc de cand ne-am mutat la casa si pe care l-am plantat abia in vara. Iar acum, in preajma Craciunului, l-am umplut cu globuri, beteala si stelute aurii. Nu-i cine stie ce, dar e al meu si mi-e drag.
Pana la urma, luminite suficiente cat sa ii bucure pe amandoi copiii sunt, brad numai al lor impodobit cu jucarii exista, alti 3-4 braduti de vreo 30 de centimetri mai sunt plasati prin casa (pana si motanul are bradul lui), se gasesc si Mosi Craciuni mici, reni, ursi polari. De-ajuns sa simti ca e sarbatoare. A, si lucruri minunate facute de Albert, cum ar fi ingerasul din varful bradului, la care tin cel mai mult. Sau bomboniera din ceramica pe care a pictat-o anul trecut.
De-acum ne pregatim de venirea Mosului. Albert e gata de anul trecut, ce-i drept: imediat ce si-a deschis cadourile a intrebat cand mai vine iar, sa-i aduca o alta serie.
-Ei, la anul de-acum.
-Ce inseamna la anul?
-Peste 365 de zile.
-Adica 365 de nopti??? Am sa am 100 de ani atunci!
Zilele trecute iar vorbim de Mos Craciun:
-Vreau sa-l vad!
-Pai l-ai vazut la scoala.
-Nu sunt sigur ca era cel adevarat.
-Cum nu? I-ai vazut si pe spiridusi.
-Aia erau oameni imbracati in costume! Dar macar mi-au dat cadouri.
-Da, posibil sa ai dreptate, dar Mosul era cel adevarat, sa stii.
Nu m-a mai contrazis. Cadouri sa primeasca, restul nu-l mai intereseaza. Vrea un anume Lego Star Wars si i-a scris cea mai detaliata scrisoare lui Mos Craciun, sa fie sigur ca intelege. A pus inauntru si schite facute de el, imagini decupate din reviste si-un mic ceva pentru Mos, cadou, sa-i moaie sufletul, un sticker Star Wars:
-Era preferatul meu, mama, dar i l-am trimis Mosului.
-Albert, nu se poate, sigur Mosul ar vrea sa il pastrezi. Sigur ti-l va trimite inapoi.
-Nu, nu-i nevoie.
-O, ba da, puiule, nu renunta la stickerul tau preferat.
-Ok, ok, m-ai prins, e dublura, n-am ce face cu el!
…
-Dar tot il iubesc pe Mos!
…
-Mult, mult!
…
-Cel mai mult!!!
