Ziua mea pica prost, numai asta aud de cand eram mica. Pe 4 ianuarie oamenii sunt ori inca plecati in vacanta, ori proaspat intorsi si fara chef de iesit, satui de petreceri, ghiftuiti cu sarmalele si cozonacii de la sarbatori, apasati de gandul ca trebuie sa se reintoarca la munca. Deci sa vrei si nu prea ai cu cine sa sarbatoresti. Asa ca nu-mi planific nimic de ziua mea. Ce-o fi o fi, cine se nimereste in dimineata de 4 ianuarie prin Bucuresti, sau pe la munte sau pe unde m-o prinde aceasta zi, e ok, ei sunt oamenii cu care mananc tortul. M. e nelipsit, copiii la fel.
Am zis ca anul acesta, totusi, fac o exceptie si ies cu fetele, 3-4 prietene.
Cateva ore fara copii aveau sa-mi prinda bine, asa ca ieri dimineata negociam intens cu ele unde sa ne vedem. Hai aici, hai acolo, hai ca e departe, hai ca n-avem unde sa parcam. Nu stiu cum se face, dar parca nimic nu se lega in mintea si in sufletul meu, iar ideea de a pleca fara baieti de acasa, idee care in mod normal ar suna divin, mi se parea din ce in ce mai proasta. Si-atunci am stiut ca nici 2016 nu va face exceptie, tot cu M. si cu copiii aveam sa-mi sarbatoresc cei 30 de ani (ha, ha, pe care ii implinesc deja de vreo doi ani), ca altceva nu-mi doream. Aveam sa-i cumpar lui Albert traditionalul cadou de ziua mea, aveam sa stau tot cu Aris in brate sau sa-l plimb de la mine la M, aveam sa mancam si sa bem amandoi pe apucate, dar toate astea imi sunau bine si la locul lor. Sa mai spuna cineva ca ziua mea pica prost. 🙂
Iesirea cu fetele e in continuare pe lista. Clar! In curand! Si nu o iesire, ci mai multe, ca simt in ultima vreme tot mai des nevoia sa mai evadez din rutina asta a vietii de mamica. Si orice schimbare de peisaj, orice motiv sa-ti pui tocuri, sa-ti faci bucle de care sa nu te traga nicio manuta curioasa de bebelus, sa te machiezi frumos, sa imbraci ce bluza ai chef, fara grija ca trebuie sa-ti fie usor cu alaptatul, ca se pateaza sau ca se boteste de la cat stau copiii pe tine… orice astfel de evadare e binevenita! Ba chiar esentiala, sa te poti intoarce la ei zambitoare, cu forte proaspete si cu dor mult!
Revenind la ziua mea, de vreo trei ani incoace mai e si Facebook-ul si toti oamenii frumosi de acolo, care se gandesc la mine an de an, desi nu ma cunosc in viata reala. Sunt sute de urari, mii chiar, daca e sa iau in calcul si mesjele private si asa recunoscatoare ma simt pentru fiecare in parte. Le multumesc tuturor si aici si le intorc gandurile bune!
Anul acesta va fi de poveste, v-am mai spus asta! Daca nu, il fac eu memorabil! Va imbratisez, oameni dragi care cititi aceste randuri si reveniti iar si iar pe blog. Aici ma gasiti, scriind din suflet si sperand ca reusesc sa va ajut, sa va inspir, sa va fac sa zambiti, sa traiti, pana la urma, un sentiment de orice fel.
Nu v-am spus ce mi-am luat de ziua mea. Nimic! Nu mi-am dorit. Am vrut liniste, am vrut sa zambesc si-am vrut sa fiu cu oameni care ma iubesc si care ma umplu de energie. Mi-a iesit! Azi m-am trezit asa impacata cu tot si asa bine dispusa, parca respiram un alt aer, parca aveam alta vlaga. Lucruri minunate sunt pe cale sa se intample, trebuie doar sa le gandim! 🙂