LA CULES DE SCOICI

Intr-o seara de iulie am  cules scoici cu copilul meu… cand plaja era goala si  marea plina de pescarusi care poposisera linistiti in valuri. Apa era rece ca gheata, dar Albert o gasea calda si pe deasupra, plina de comori; s-a descaltat, si-a suflecat singur pantalonii si a intrat in mare, hotarat sa-i ia atatea scoici cate putea duce. Cineva  m-a intrebat daca nu mi-e teama ca receste…Nu-mi batusem capul cu asta…Mi se parea atat de frumos si firesc totul, incat singurul lucru de care ma temeam era sa nu se intunece prea repede si sa trebuiasca sa ne intoarcem la hotel.