…sau chiar daca e, puteti sa va rezervati cateva ore pentru a merge in Portul Turistic Tomis, acolo unde, cel mai probabil, inconjurati de yachturi si restaurante mici si cochete, veti simti ca ati ajuns brusc in strainatate.
Noi am mers anul acesta in port intr-o zi mohorata de iulie, cand temperatura scazuse cu cateva grade fata de zilele precedente si primii stropi de ploaie nu s-au lasat prea mult asteptati. Dar peisajul frumos te face sa uiti rapid de vreme si incepi sa te intrebi cand au aparut toate, ca parca ultima data cand ai fost acolo nu erau. Albert a avut norocul sa dea peste…
un pescar binevoitor care i-a imprumutat undita lui, astfel incat a putut pescui de-adevaratelea pentru prima data in viata (adica nu pesti din plastic, in cada sau in ochiul de apa din curte). Chiar nu ne asteptam, dar curand a prins un pestisor; si cand l-am vazut cum se zbate disperat in manutele lui, asa mi-a fost de mila… l-am rugat sa-i dea drumul, dar copilul n-a vrut si pescarul batran a inceput sa strambe din nas; asa ca l-am lasat in galeata lui cu apa si ne-am continuat plimbarea (cu greu, ca A. tinea mortis sa-si ia prada acasa).
Am mancat macarons cu fistic si inghetata de fructe la unul din restaurantele din zona (foame nu prea ne era, ca abia terminasem micul dejun la hotel, altfel fructele de mare ar fi fost cu siguranta prima optiune) si ne-am tot plimbat pana cand, cu tot farmecul locului si bunavointa noastra, nu am mai putut ignora stropii reci. Asadar, pastrand amintirea unei dimineti frumoase, ne-am intors la hotel, unde ne asteptau piscina interioara, masa de pranz si somnul de voie, pana la o imbunatatire semnificativa a vremii (in a doua parte a zilei a rasarit intra-adevar soarele). 
