Merg săptămâna trecută cu Aris la supermarket, să cumpărăm de-ale gurii, ocazie cu care copilului i se lipesc mâinile de o căsuță de păpuși. Căsuța roz toată. Se uită Aris ce se uită la ea, apoi ia un pistol cu gloanțe din cauciuc. Mi-am si inchipuit gloantele alea propulsate in capul lui frate-su mare, in motan si in vazele mele din living, asa ca îi spun:
-Parcă îți plăcea căsuța.
-E de fetițe, răspunde Aris, cu sâsâiala lui dulce, specifică celor 3 anișori.
-Păi, de ce spui asta?
Nu știa să dea explicații, dar auzise sigur pe la gradinita si prin jur diverse chestii, așa că asocia rozul casuței cu fetitele.
-Hai luăm pistolul, hai mergem la casă, hai plătim! Îmi prezintă Aris un posibil scenariu.
-Dintre pistol si căsuță, care iti place mai mult? Insist eu, cu gandul tot la gloanțele alea pe care avea sa le propulseze aiurea, prin casă. Plus că nu voiam să îi limitez alegerile, doar pentru că „așa zice lumea”.
-Căsuța, răspunde Aris, sigur pe el.
-Atunci luăm căsuța!
O apucă încântat și gonește cu ea în brațe către casa de marcat. Acolo, întâlnim doi băieți gemeni, foarte interesați si ei de casuta lui Aris roz. Si incep sa puna o mie de intrebari, se inteleg acolo pe limba lor, apoi trag sa vadă jucăria mai bine.
-Lăsați căsuța, intervine doamna de la casa, martoră la toata scena. E de fetițe, nu vedeți, continuă ea ferm și-apoi către gemeni: Lăsați fetița să se joace cu ea!
„Fetița” era Aris al meu, care cu buclele lui blonduțe si nebăiețești și îmbrăcat în pantaloni roșii (șoc și groază, macar nu erau roz), o indusese în eroare pe casierița vigilentă.
-E băiat, îi spun.
-Și căsuța chiar e de fetițe, completează Aris. Ah, mândră mai eram de el, nu-l afectase deloc intervenția, fix așa cum trebuia. Doamna de la casă ma privește jenată, timp în care Aris și gemenii continuă să butoneze la căsuță. Plătim, plecăm, Aris în al nouălea cer, toate bune si frumoase.
Țin minte tot asa, cand avea Albert, cel mare, vreo 3 ani, ne bătea la cap să îi luăm un cărucior de păpuși, iar noi amânam, că nu mai aveam unde să călcăm prin casă de jucariile lui. Apoi cineva ne-a zis (mai voalat, ce-i drept) ca „îl învățăm homosexual” dacă cedăm la așa pretenții. Vai de mine, atunci am dus copilul la magazin să îi cumpăr caruciorul, de a ramas și ăsta mic mască la valul subit de bunăvoință părintească. Îl voiam pe cel mai roz de acolo și eram gata să iau și o papușă bebeluș, cu accesorii cu tot, roz și aia, dar copilul a preferat doar un cărucior albastru.
Mi se pare așa o limitare inutilă treaba asta cu jucării de fete versus jucării de băieți. Haideți să lăsăm copiii să se joace cu ce au ei chef, că așa se dezvoltă și învață, prin joacă, prin explorat. Nu se întâmplă nimic dacă o fetiță împinge de colo colo niste mașinute ori daca un băiețel plimbă o păpușă. Pentru că, în final, și jucariile roz și cele albastre, la fel ca cele mov, negre, maro, albe sau verzi sfarsesc la fel: uitate prin vreun cufar, stricate și aruncate la gunoi sau, in cel mai bun caz, oferite altor micuti. In vreme ce stapanii lor de drept abia asteapta sa isi ia altele noi în loc și musai mai interesante.
Problema nu e de culoarea sau de felul jucariei, ca nu asa se transforma baietii in fetite si invers. Singura discutie e cum stabilim niste limite clare, astfel incat sa nu ne umplem casa de porcarii si astia mici sa ajunga sa nu mai aprecieze nimic. Atat.
Drept dovadă, în două zile de la cumpărarea căsuței, Aris mi-a cerut să îi iau taman pistolul pe care îl văzuse inițial în magazin, nu vreo păpușă Barbie sau vreo rochie cu volane. Mâine e foarte posibil să schimbe iar direcția și să vrea un cațeluș roz cu fundițe. Asta să fie grija mea!
Hahaha, baietelul meu se joaca toata ziua cu papusi si alte jucarii de-ale surorii mari, avem casa plina de jucarii de la ea incat pentru el nu am mai avut asa mult avant sa-i cumparam masinute si alte jucarii baietesti :)))))
Nu avem nici o problema cu asta, ba chiar il imbrac prin casa cu haine ramase de la sora-sa, roz, cu cirese si capsuni, floricele etc.
E mic acum, cand va creste va avea cu siguranta idei precise despre ce vrea sa imbrace si cu ce vrea sa se joace. Momentan ne descurcam cu ce avem, altfel ne dau jucariile afara din casa :)))))
Fix si gandurile mele! 🙂 Sanatosi sa fie puii, ca inflorati sunt deja 🙂 si daaaa, va veni perioada aia cu idei precise la vestimentatie, Albert o are deja, si n-o sa te mint, e costisitoare. :))