Eu cand merg la sala, ma duc sa transpir tot ce am de transpirat si sa-mi iasa pe nas dulciurile, painea si orice alte porcarii am mancat in ziua respectiva si-n orice alta zi din viata mea. Intru gazela si ies pe patru carari, rosie ca racul si cu parul ravasit si umed, de-mi vine sa-mi pun o punga pe cap.
Nu departe ieri, imi dadeam sufletul la aerobic, asa cum incerc sa fac de 3 ori pe saptamana, dar nu-mi iese la frecventa asta. Era ora de step, preferata mea, si ma straduiam acolo sa-mi insusesc niste coregrafii, timp in care sa nu lesin de la atata efort. Sala noastra de aerobic comunica printr-un mic perete de sticla cu cea de fitness. Cum faceam niste piruete pe stepper si pe langa el, imi arunc ochii prin peretele de sticla si vad o tantita blonda pui, intens solarizata si roziu rujata, incalecata pe o bicicleta, cu scopul precis de a face selfie-uri si fara vreo intentie de a face miscare.
Mai topaiam, mai transpiram, mai ziceam in gand de mama briosei cu ciocolata pe care mi-a trebuit sa o mananc inainte de ora si, printre astea, imi mai aruncam privirea la juna blonda de la fitness. Se poza la foc automat. Dupa viteza cu care apasa butonul de la camera, estimez ca facea cate un calup de 100 de poze la cateva minute. Experienta isi spunea cuvantul, clar. Pana si eu, o impatimita a pozatului de una singura, ma simteam umilita de dexteritatea fetei.
In timpul asta, transpiram la clasa mea de aerobic. Imi transpirasem glossul intai, fondul de ten apoi, rimelul tot si acum mi se scurgea din sprancene niste creion cu care eram data de dimineata, cand avusesem o filmare. M-as fi demachiat inainte de clasa, dar, unu la mana, n-am avut vreme, doi la mana, timp sa fiu urata tot aveam dupa ora.
Blonda nu-si punea probleme cu machiajul, pentru ca selfie-urile nu te solicita chiar ca aerobicul. Se vedea de la o posta ca genele pieptanatoare de sprancene erau la locul lor, rujul la fel, extensiile coafate si rascoafate in niste bucle cu volum, n-aveai ce sa ii reprosezi. Poate doar ca nu mai termina de pozat si altii or fi vrut sa foloseasca aparatul ala in scopul pentru care fusese creat, dar ma rog, n-aveam vreme sa judec, pentru ca trebuia sa transpir.
Ne pusese Cristina, profesoara noastra, sa ne cambram ca gimnastele la olimpiada. Eu aduceam mai mult cu o capra salbatica, ma rog, pe la a zecea cambrare, mi-am jurat ca nu mai mananc nimic niciodata, sa fiu slaba si frumoasa, sa n-am celulita si sa nu trebuiasca sa mai vin la sala. Am strans din dinti si am continuat cambratul, cu un ochi la blonda.
Fata trecuse la nivelul urmator, incepuse sa se filmeze. Daca o poza face cat 1000 de cuvinte, cred ca un filmulet face cat 1000 de poze. Eu in etapa asta am lasat-o, ca mi se terminase clasa de aerobic si trebuia sa fug la dus si apoi acasa, la copii.
Au trecut 24 de ore de atunci, cred ca e safe sa presupun ca s-a terminat de filmat si de pozat, ca a ales cel putin o imagine dintr-alea 10.000 facute, ca a rotit-o, crop-uit-o, trecut-o prin cateva filtre si postat-o pe Facebook si Instagram cu mesajul „Train insane or remain the same” si hastagurile #healthylifestyle, #active, #determination, #myworkout #fitnessaddict #strong #fit #instahealth.
P.S. Poza cu mine dupa sala nu pun, ca vreau sa mai dormiti la noapte. Luati-o pe asta, mai degraba, si musai cu hastagul #IWokeUpLikeThis.
Aoleu, ce rea esti! Evident ca glumesc. Sunt sigura ca fi asta a facut si se duce si pune poza aia acum pe FB ca sa oftic eu ca ea arata bine si cand munceste din greu sa dea frunza de salata jos si eu am mancat un vagon de gogosi si stau ca vacuta si tot naspa arat.
Dear, super obiectiv privind situația, chiar se vedea ca vine la sala doar pt selfieuri. Dacă tot sunt rea :))
Acum normal ca fiecare e liber sa vina la sala din orice motiv dorește, ma gândeam doar ca e plin net-ul de imagini cu fete la sala, imagini însoțite de citate motivaționale și hastaguri care mai de care, când realitatea e cu totul alta.
Ce m-ai amuzat! :)))). Citind am avut un flashback de prin iarna, cand transpiram si eu la sala. „Colega mea de suferinta” era insa o bruneta, la fel de tunata care-si atinsese cu brio scopul de a fi remarcata. Dar sti, au si ele rostul lor (cred): acela de a ne mai descreti fruntile si a realiza cat de normale suntem cateodata :))))
:)) eu cred ca e imposibil sa arati scoasa din cutie dupa o ora de antrnament. De pe la incalzire incep sa imi curga toate cele pe fata, cocul din varful capului o ia si el razna, transpiri si suferi, despre asta e vorba. Ha, ha, fac sa para chinuitor rau mersul asta la sala. Nu e, recomand cu drag, pentru sanatate si pentru aratat bine cu alte ocazii (nu in timpul antrenamentelor sau dupa ele).
Sa stii ca aceleasi trairi fata de mancare le am si eu la sala. In prima faza ma gandesc sa nu mai mananc dulciuri, pizza, iar pe masura ce antrenamentul se intensifica ma gandesc sa ma las de mancat orice si sa traiesc cu aer :))))
Daaaa! Si apoi ajung acasa, rad tot din frigider, dupa care imi promit ca de a doua zi chiar nu mai mananc nimic. Si apoi o iau de la capat in fix ordinea asta. O, viata! :))