De ziua mea, a lui taica-su, a colegului de clasa, a bebelusului, a Americii si in principiu de orice aniversare, Albert cere Lego. Ceva acolo, oricat de mic, Lego sa fie si el se declara multumit. E binevenit orice motiv, mai mult sau mai putin absurd, care l-ar putea ajuta sa-si extinda colectia. Care colectie consta in vreo doi saci de piese din mai toate seturile care exista pe piata (fara exagerare).
Recent, a fost ziua lui M.:
-Mami, ce-mi iau de ziua lui tata?
-Pai tot tu Albert? Pe el l-ai intrebat ce vrea?
-Da, a zis ca nimic. Adica sanatate. Deci nimic. Deci imi iau eu o jucarie.
Ma uit la taica-su. Zambeste. Imi face semn sa-i iau. Normal, e ziua omului, se simte bine, linistit, generos si fix pe asta mizeaza si Albert.
-Ce ai vrea, ma rog, de data asta?
-Uite un ceas Lego Ninjago cu Cole. Unul mic, mic, mic de tot si asaaa de ieftin. Are si D., are si F., are si P., vreau si eu.
Bag search pe net, vad ca se comanda online (noi am gasit la Ligomi o multime de modele) respir usurata ca macar scap de drumul pana la magazin si, dupa ce confirmam de 10 ori ca ala e ceasul pe care il vrea si nu altul si imi promite ca nu se mai razgandeste, fac in sfarsit comanda. Si ma pregatesc pentru 24 de ore de chin. Stiu ca ma va intreba din 5 in 5 minute daca a trecut suficient timp si daca i-a ajuns coletul.
A doua zi, l-am vazut multumit, cu ceasul la mana, si m-am linistit si eu. Pana isi gaseste un nou motiv sa ma termine cu intrebari la intervale regulate, e liniste. 
In final, chiar ma bucur ca i-am luat ceasul asta, e dragut tare, ii sta bine, e si rezistent la apa. Chiar daca nu era in niciun fel si il avea doar pe Cole din Lego Ninjago, stiu ca lui Albert i-ar fi fost suficient. Pentru mine mai conteaza si ca acum are o ocazie numai buna sa se puna la punct cu citirea orei (pentru ca e inca in ceata la capitolul asta). Doar mi-a promis ca daca ii iau ceas Lego, nu mai incurca el limba mare cu cea mica si nici nu mai intarzie dimineata cu pregatirile pentru scoala . Mda, om trai si om vedea.